Ades rememorez trecutul. Si ma pierd in absurditati, scormonindu-mi sufletul cu unghiile, sa curga sange inghegat... provocandu-mi durere intentionat. Mereu am fost o fiinta a momentului, a sentimentului, a senzatiei. M-am comportat cu mine cu un sadism evolutiv. Cu cat mi-am constientizat pregnant capacitatea de a simti, cu atat m-am supus mai intens circumstantelor potential generatoare de senzatii. Si cu cat o faceam mai des, adanceam rani si renasteam sechele. Privind in rana cicatrizata, simteam nevoia sa o fac sa curga sange. Cu ce drept se inchide, cand sensurile mele cresc cu durerea? Si chiar daca la un moment dat oboseam sa o tot deschid luptand cu sensurile in perceptie proprie, traiam satisfactia unei iubiri- reminescenta adanc brazdata in mine.
Simt disperare dupa sentiment. Analizandu-ma, realizez ca ma pot lipsi cu usurinta de persoane. De lucruri. Ma desprind de trecut. Doresc, posed in forta conceptului. Cand nu mai am , ma consolez cu gandul. In schimb ma tortureaza lipsa sentimentului. Sunt dependenta realitatilor iluzorii. Ma drogheaza. Le doresc, le sufar. Sau le plang intensitatea redusa.
Percep nobil in suferinta din iubire. Este complexa. Probabil traita cu cea mai puternica intensitate. Te infioreaza atata drama. E drama ce se consuma fragmentat, in fractiuni de timp, se termina si reincepe in cursul aceleiasi secunde, solicita, consuma din sine... e deziluzie. Sentimentul abandonului fiintei trait la cote alarmante. Traire accelerata si dilatata la maxim, existenta despicata in momente de absurditati cu propria persoana atarnand incert, iminent pe punctul de a se narui.
Suferinta. Placere exagerata in proportii de drama existentiala.
Acum analizez din perspectiva luciditatii. Sunt in afara, privind inchisoarea eului ca o eliberata. Concluzionez obiectiv. Dar nu mai simt. Nu imi mai plang iubirea, imi sufar lipsa ei. Si inca ma intreb cand era mai indreptatita disperarea. Sunt un suflet eliberat. Dar nu mi-a oferit nimeni alternativa captivitatii. Si ratacesc fara tinta. E vid. Sunt vid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu