Ma inchid in singuratatea mea. Videz jur-imprejurul si canalizez energiile spre suflet. Privesc in mine. Vad oglindite realizati, frustrari intoarse. Sentimente si vise. Retraiesc senzatii. Realizez ca din tot ce am trait, pastrez amintiri vagi. Doar franturi ce ma cuprind uneori cu vertij. Am senzatii, in schimb. Senzatii pregnante de existenta. Astfel sunt sigura ca realitatile mele au fost ale mele. Le recunosc. Identitate controversata. Eul meu esentializat. Eu in stare pura.
Cateodata ma intriga senzatiile mele. Sunt prezente in ciuda a tot. Urme adancite in fiinta. Goluri ce nu accepta decat rememorari. Nu le pot umple cu prezent. Resping cicatrizare. Vindecare de senzatii... uneori sunt atat de intense, anuleaza realitatea, ma afunda intre patru pereti. Intr-o groapa devoratoare de luciditate. Vulnerabilitate. Ma consuma senzatiile. In izolare ce nu percepe prezenta,doar contemplare, am senzatia ta. Adancime din mine in forma ta. Trupul nu ma vindeca de tine. Mi-e dor, dor. Am nevoie intensa de tine. De orice al tau. De reziduri, de absurditati, ale tale. Ma terorizeaza senzatia ta. Cateodata, vreau sa sti ca exist. As face orice sa iti faci simtita prezenta in oglinda din suflet, fie si fractiuni. Sa imi sugrumi senzatia ca lipsesti. Sa imi pacalesi dezintegrarea iminenta. Sa imi prelungesti agonia. Sa imi transformi senzatiile in cert...
Mi-e dor.Atat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu