m-am trezit cu sentimentul ca am pierdut ceva. am deschis ochii si totul in jur mi-a aparut strain. ca si cum nu ochii mei ar fi privit realitatea. ca si cum m-as fi ratacit. m-a cuprins dorul. si m-am cutremurat. era mult soare-n jur si-mi era frig.
am inchis ochii si m-am vazut copila. fara zbucimul gasirii de sensuri. am vrut sa-mi spun cate ceva. am vrut sa ma opresc. am vrut sa strig, sa se opreasca putin vremea. am vrut sa-mi zic sa nu mai plang, ca niciodata nu o sa fiu mai fericita decat eram atunci. am vrut sa-mi zic sa am rabdare, caci timpul are rabdare doar cu cei ce asteapta. si am mai vrut sa zic sa nu caut sa cresc. am restul vietii in fata sa fiu mare. am mai vrut sa imi iau inima in palme, sa o pastrez curata. sa nu se franga. sa nu se umple de amaraciune. ce mai ramane din copilarie, cand ai inima franta? am mai vrut sa ma privesc in ochi si sa imi zic ca inteleg.sa-mi dau o imbratisare. si sa imi zic ca drumul e mai simplu daca iti impartasesti povara. si as mai fi avut inca atatea sa imi zic...
 dar m-am trezit, ca dupa un somn lung. se-ntunecase afara. din copila ce-am fost, mai ramasese doar un suflet impovarat.

Pot

pot sa plec de o mie de ori.
pot, in capul meu, sa te abandonez in fiecare zi.
pot sa imi tin gandul, captiv, o luna intreaga. sa nu zboare la tine.
pot sa iubesc, strict rational, de o mie de ori. o mie de iluzii.
pot sa nu vin cand iti aud chemarea.
pot sa iti ignor zbuciumul.
pot sa neg, zile-n sir,  amprentele-ti abandonate pe tegumentul meu.
pot sa iti neg. chiar sa-ti reneg amintirea.
pot chiar sa-nvat sa nu mai doara. pot sa ma anesteziez.
pot sa fiu fericita. sa zambesc aproape sincer si lumea sa ma creada.
pot sa cred, chiar si eu, ca fiecare zi e un nou inceput. e un nou drum. o carare pe care nu am mai strabatut-o. si pot sa cred ca am pierdut drumul unde te regasteam, la rascruce, mereu.
pot sa te pierd pentru totdeauna.
cu siguranta, pot.

totusi, nu pot sa nu te cred al meu. si nu pot sa las pe altcineva sa fie al meu in locul tau.

abstract

alergam mereu, mereu, in urma timpului
un timp care nu e niciodata aici. e mereu galopant, dincolo de linia orizontului
alergam in urma lui fara sa stim
ca de atata timp am uitat sa traim.
alergam sa prindem clipa de maine
clipa de maine, ce nu e decat o dara de fum
un abur de ceata, plutind iluzoriu-n neant,
caci fuga noastra prin viata, e atemporala.
traim in afara unei notiuni de timp
ce s-a abstractizat.