Firesc, la fiecare inceput, facem bilantul. Ceea ce am avut, ce am pastrat, ce am pierdut in perspectiva inlocuirii cu ceva mai bun, ce a devenit irecuperabil in existenta noastra. Savuram victorii si regretam. Contradictii si paradoxuri, indramagite in inceputuri incerte. Realizari in posibilitate, pierderi iremediabile.
La fiecare inceput, privesc in urma. Deslusesc clar trecutul, bajbai in obscurul viitorului, incercand sa determin sau sa resping. Te deslusesc acolo. In trecut material, in viitor, ca idee. Simt ca vei fii acolo, caci mi-ai determinat existenta intr-un mod ciudat. Amestecat in planuri de viitor, esti o prezenta. Esti permanenta. Te iubesc, caci prin tine am realizat ca se poate si altfel. Ca binele posibil, e bine realizabil. Esti sentimentul de lumina, esti caldura din suflet. Esti ce am avut mai bun si nu am putut pastra. Si sti? Esti cel mai frumos lucru ce mi s-a intamplat vreodata. Rememorez. Simt acelasi fior, simt bucuria ca a fost. Simt ca acolo, in vertij de amintiri, a ramas o frantura din fiinta mea.
Bilant. Ma vad pe mine, rememorand trecut. Si lipsuri. Lipsesc eu, cea care te-a avut si te-a pierdut. Lipsesti tu din fiinta mea. In schimb, esti umbra. In imaterial, in vid, jur-imprejur de realitatea mintii mele, esti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu