Tin ochii deschisi, larg deschisi, dar nu pot sa cred. Cum lucrurile au devenit dintr-o data simple. Cum toate framantarile au incetat, subit. Cum plutesc, deasupra a tot ce m-a nelinistit pana acum. Fara sensuri ascunse, fara crize existentiale. Ai aparut, sa imi linistesti nestatornicia. Nu stiu de ce oamenii se complica atat de mult, cand sensul e atat de simplu. E iubire. Atat.
De ce lumea ascunde iubirea? S-a intamplat sa inteleg intr-o secunda. Am daramat toate filozofiile si m-am gasit descoperita, fara instincte de conservare, fara masti de protectie, complet vulnerabila, si fericita. Am descoperit, ca o revelatie, ca am voie sa iubesc si ca am voie sa vorbesc despre asta. Nimeni pana acum nu m-a lasat. Aveam doar o fiinta prea plina. Credeam ca daca iubesc sunt slaba. Credeam ca nu merit sa fiu iubita. Acum nu mai cred nimic. Doar astept si nu ma indoiesc.

Adaptare

Incerc sa gasesc cuvinte sa descrie. Dar sunt prea putine, prea goale. Si poate ca incercand sa descriu, sa palpez sentimentul, ii reduc din intensitate. Imi e frica si imi e bine. Cum esti tu? Extraodinar. Fara dar si poate, fara nicio nota de subsol, fara plusuri si minusuri. Ma intreb ce am facut sa merit sa te intalnesc. Sunt doar eu, cu prea multe ganduri, tacuta si absenta de cele mai multe ori. Inerta. Credeam ca am uitat sa simt. Am refuzat sa mai simt, din instinct de conservare. Am fost contrazisa, de tine, frumos. Se intampla sa intalnesti oameni care te fac sa simti ca nu mai ai

 nevoie de nimic altceva, niciodata. Ca ceea ce ai e mai mult decat meriti. Care te fac sa iti doresti sa

 ai mai mult de oferit, ca ceea ce esti nu e suficient. Nu vreau sa spun vorbe mari de care sa para ca 

nu sunt constienta. Sunt constienta de ce spun si ce simt. Am simtit ca esti o astfel de persoana.

 Atat cat a fost, putin, in momentele alea am simtit ca nu as mai avea nevoie de nimic altceva sa fiu 

fericita. Nu ma mai gandesc mai departe, pentru ca indiferent daca o sa imi fie greu, ca a fost prea 

putin, o sa apreciez mereu ca ai fost tu asa cum esti, ca ai oferit, ca m-ai tinut langa tine. 

Mi-as dori atat de mult sa imi iau toate gandurile. toate simtamintele, senzatiile, fiorii si 

sa le transpun in cuvinte, sa pot sa iti arat putin din cat de cald i-a fost sufletului meu langa tine. Te 

iubesc oricum, te-am iubit si inainte sa te cunosc, pentru ca intr-o forma sau alta ai fost cuibarit in 

mine, o iubire latenta, asteptand sa infloreasca. Nu te cunosc de acum, esti in mine de cand lumea. 

Iubirea asta a avut nevoie de tine sa iasa la iveala. Nu te iubesc decat pe tine , iubesc totul in jurul 

meu. Iubesc ca sunt in viata si iubesc ca te am in minte. E genul de sentiment care ma determina, 

fara posibilitate de impotrivire. sa scot omul bun din mine, de acolo de unde il abandonasem,

crezand ca a murit. Si nu, nu e o poveste de dragoste de 3 zile. E pentru totdeauna, izvorata intr-o 

clipa:)

"Don't forget to fall in love with yourself first!"

     nu pot sa descriu exact ce simt. e frustrare, e furie, e disperare, e dezamagire si as vrea sa fie un sentiment care sa le cuprinda pe toate si sa aiba un nume, sa pot sa il idenfitic macar, sa am cu ce sa lupt. sunt multe si vin din toate partile. sunt multi, multi din ce in ce mai multi. si inima mea e mica, si e prea plina. si s-au inghesuit ei, multii si eu... eu nu mai stiu nimic.
      ma intreb de fiecare data cand ma coplestesc sentimente, diverse, cum inca mai pot sa ma incred orbeste. de unde mai am energie sa ma entuziasmez de fiecare cuvant frumos. de unde mai am resurse de naivitate sa ii cred pe toti pe cuvant. nu am dreptul sa cer nimic, de la nimeni. sunt singura vinovata ca oamenii ma dezamagesc, pentru ca doar eu ofer credit tuturor. ei nu garanteaza, doar arunca vorbe, in doi peri. fara sa auda ce zic, fara sa ma vada.
     imi simt inca putin din inima zdrobita. a mai ramas ceva, pana sa moara. nu mai sunt lacrimi. e doar agitatie, imi tremura sufletul, si furie. as vrea sa tip. poate asa o sa ma aud si eu si o sa incep sa ma vad pe mine, sa ma iubesc pe mine in primul rand. pentru ca in final, dupa toate povestile esuate,imi  raman doar eu.