Exasperant, sir de coincidente.
Viata e mult mai simpla decat o cred. Nu are sens complex. E reducere la nimic. Traiesc doar circumstante.
Nu exista omul potrivit la locul potrivit. Exista oameni si locuri in discrepa. Si suprapuneri fara conotatie. Sensurile le gaseste mintea mea incalcita. Care nu accepta lipsa esentei. Fondul. Superficialul. "Oamenii vin si trec". Se intersecteaza in momente aleatorii. Nu se determina reciproc. Doar isi calmeaza temporar ratacirea.
Traiesc intr-o mare de suflete. Alearga sau stationeaza exasperant. Sunt fragment si nimic mai mult.
Nimic nu reprezinta suficient pentru a motiva vreo existenta. Traiesc o succesiune de neacceptari. Nu accept ca de fapt, nimic nu se intampla cu un motiv. Exista doar aici si acum, prezent, palpabil. Exista realitate. Exista momente. Exista sublim cuibarit in azi.
Azi am fost fericita. Azi am avut sufletul cald. Azi am zambit cu toti porii. Si am fost mica. Azi am dormit cu genunchii stransi la piept. Azi am mancat orez cu lapte. Si am trait concentrat. Azi am realizat ca totul se rezuma la perceptie. La unghi optic. La fractiunea vizibila din realitate. Restul se deruleaza nedeterminant. Tin ohii intredeschisi. Optimismul e viziune incompleta asupra realitatii.
Fericirea e paradox.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu