Mi-e dor de parca te-as fii avut neintrerupt in existenta, de parca te-ai fii nascut in mine, de parca m-ai fii pandit mereu din umbra, fara sa te cunosc, inconstient dependenta de tine. Mi-e dor de parca ne-am fii confundat sufletele de cand lumea, de parca niciun moment limita dintre mine si tine, dintre fiinta ta si sufletul meu nu ar fii fost precis delimitata, nu ar fii existat ca certitudine.
Mi-e dor de parca nu te-as fii pierdut niciodata, doar ne-am fii distantat brutal, fara sa acceptam ruptura, fara sa o putem refula... Mi-e dor de tine de parca m-ai fii iubit.
Mi-e dor de tine, de parca m-ai astepta undeva fixat in viitor, de parca toate drumurile mele ar duce implacabil la tine, de parca esti cursul firesc al vietii pe care trebuie sa il urmez, de parca orice cale as alege, impactul cu tine ar ramane iminent, de parca nu ai fii o etapa trecuta, ci singura certitudine spre care ma indrept.
Si fiecare zi o traiesc mintind ca ma astepti ascuns in ea, in clipa, cuibarit, traiesc fiecare nou moment de parca mi te-ar darui, de parca esti oricum , in orice alternativa... De parca cu fiecare gand, cu fiecare durere, cu fiecare lacrima ce se izbeste de mine, as fii mai aproape sa te relev din strafunduri, unde nu ai incetat niciun moment sa fii...
Mi-e dor de parca viata mea ar depinde de dorul meu de tine. De parca as avea dreptul sa imi fie dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu