Poveste

Tremurau in ganduri. Licareau in priviri. Dorinte si asteptari. Cautari disperate. Identitate in alcatuire. Zboruri naive peste rataciri sufletesti. Rosiatic fior fluturand peste viata in mugur.
Incapatanari. Ambitii. Realitati constientizate in cotidian. Era fetita. Femeie inlantuita de circumstante. Limitata de acceptiunea societatii, fara posibilitate de emancipare. Neacceptand si cautand ceea ce era capabila sa devina. Si cautand scopul devenirii.
Mereu, invalmaseala. Fetita crestea. Furtuni de sentimente, ploi de ganduri. Zguduire de cugetari. Si naruind realitati, respingand mijloace,izolare. Singuratate constientizata. Imbratisand zilnic sperante si abandonand temeri si zilnic zgariand genunchi de suflet si sangerand fapte necugetate. Vulcan.
Dar lasati-o singura, nu o intrebati ce are, cine a ranit-o, ce idealuri esuate i-au intepat ratiunile! Nu o salvati, nu zambiti ironic la reactiile ei nebunesti!Si nu o judecati, ea plange cu fiecare centimetru de inima cand o priviti sarcastic...si vrea sa nu mai fie. Si cauta in culcusul mintii, ascunzisuri. Alternative la viata. Isi doreste sa nu mai existe. Daca ar fii posibil, sa se evapore in sumbrul durerii innabusite, sa dispara... caci a obosit reeditand lupta, franturile, sechelele, cioburile, ca apoi sa adune gandurile, energiile investite in autodistrugere, sa le lipeasca in realitati zilnice, sa continue ca si cum inima ei in descompunere ar fii capabila sa mai renasca viata, sa pompeze fluid in artere si sa oxigeneze golul, vidul, condamnand la inca o zi absurda, fara conotatie.
Fetita iubeste. Fetita plange cateodata,cand iubeste. Fetita vrea, fara sa stie ce. Are asteptari, desi se minte constant ca asteptarile ei sunt reduse si o pot apara de dezamagiri. Si cateodata, fetita zambeste fara motiv. Zambeste ca ia decizii fara sa se gandeasca, zambeste ca e naiva si se lasa inselata de fiecare data, zambeste caci sunt propriile ei decizii si e fericita pe moment. Si atunci cand e fericita, poate totul, crede totul... fetita zambeste, pe prapastie in adancire, pe imposibilitati, pe constientizarea discrepantei dintre iluzie si palpabil. Si iubeste viata, dar nu o vrea a ei. Vrea sa o priveasca din exterios, palpitand cu zbateri si linisti prefacute, cu apusuri si reminescente, adora sa contempleze. Si sa se infioare. Uraste ca se implica. Caci e naiva. Inveninata daca ii furi obiectul jocurilor sale nebunesti. Sau cand, in inconstienta si fara sa iti pese, ii atingi inima. Ii provoci sentimente de care nu vrei sa te faci responsabil. O minti ca o adori si ea te crede. Si te vrea. Si trupu-i firav se cuibareste in nebuloasa sentimentului, cu genunchii stransi si pumnii inclestati, te zgarie. Te sugruma cu rasuflari accelerate. Te carbonizeaza cu vulcanul din inima ei. Te musca cu dorinta de a te pastra. Esti pentru ea sau pentru nimeni. Pasiune dezlantuita, fetita plange iar. Si nu intelege si refuza si respinge si spera sa nu o iei in serios cand te alunga din viata ei. Cand o respingi, se incapataneaza sa isi creada intuitia, nu simturile, ignora si sufera deziluzia. Cu ochii stransi si durerosi, refuzand realitati, cu talpi sangerand cautari de tine, traieste intre resemnari si capacitati de daruire. Si pregnant, sentimentul ca e propriul sau dusman.
Isi strege iubirea ce i se prelinge in siroaie pe frunte, pe obraji, pe palme batatorite de lupte cu sinele, o strange in pumni si se lasa prada sentimentului. Doreste afectiune. O viseaza materializata, fior pe gat, pe frunte, pe lobul urechii. Ceresc concentrat. Fetita plange iar.
Raneste-i sentimentele daca nu o vrei. Ignora fetita care se zbate zilnic pentru viata, care zilnic o are si o ucide, care te iubeste emanand daruire si te respinge definitiv din viata ei, care te impinge cu picioarele si te cuprinde cu bratele si te musca cu dintii ca apoi sa te sarute cu buzele, care te zgarie cu unghiile si te alina cu palmele...