Reeditare

Tremur.
In cautare
Viata palpita
In gol.
In ce a fost.
In ce putea sa fie.
In respingere.
Cuprind Universul
In franturi de momente
In ganduri nearticulate.
In regrete.
Fior,
In sentimente
In evocari de tine.
In finaluri si inceputuri
Perpetue.
Rece.Umed
In ganduri
In instinct de conservare
Si trecut.
Si toate le doresc, si as mai vrea sa fie
Nu mai sunt...

Melancolie

Idealuri... le privesti luand nastere, le hranesti cu dureri. Cu sentimente. Cu dorinte. Cu regrete. Investesti energii. Lupti sa pastrezi. Idei absurde, crescand cu vise. Fum. Imaterial.
Ne place sa ne alimentam cu iluzii. Si ce rost ar avea viata, daca nu ne-am minti permanent, cu sperante de mai bine? Cu iluzia inceputului, oferind posibilitatea imbunatatirii? Amara iluzie... O noua fractiune, secunda, minut, ora. zi, saptamana, luna... Periodic, iminent, iluzia noului an. Cerem schimbare. Imbratisam speranta innoirii. Fals, toate se repeta ciclic. Neschimbat. Cu nesemnificative fluctuatii in sens pozitiv sau negativ. Nimic spectaculos, nimic capabil sa determine sensul. Doar evenimente lipsite de conotatie. Doar regrete, rememorari... Doar sperante. Idealuri. Fum.

Ganduri

Acceptare. Resemnari. Uitare de tine. Le caut in permanenta. Plang, caci gasesc vidul distantei. Gol. Durere innabusita. Frustrare.
Te vreau si nu ma pot resemna. Nu inteleg, credeam ca alcatuim vesnicia, speram ca pot pastra franturi de vesnicie... Prinsa intre idealuri si realitati cotidiene, caut salvare. Salvare de ganduri alerte. Salvarea de multitudinea de variante salvatoare. Caci eu cunosc doar una. Pe restul le resping cu incapatanare. Stiu doar ca vreau sa fii aici. Te vreau, chiar de momentul urmator te voi plati in sperante spulberate si disperari naive. Si ma intreb ce rost mai am acum, de ce mai sunt, cand tu nu ma mai vrei. De ce exist, in evitari absurde. De ce nu am ramas acolo, suspendata in imbratisarea ta, etern, perpetuu, intr-un sarut frant de intrebari si raspunsuri pe jumatate nearticulate, in fericire indoielnica, dar cu posibilitatea fericirii absolute?
Acum, acum nu mai sper. Acum doar doresc cu disperare. Ma chinui, in singuratate si parasiri. Tarziu sa mai doresc...Traiesc cu perspectiva unui nou inceput, permanent iluzoriu.

Vertij

Ma-nvart in cercuri
De raspunsuri
Caut departari
Resping apropieri.
Vreau singuratate
Strig de apasarea
Apropierii tale.
Ma doare realitatea.
Vreau sa ma ascund
De marea de obiectivitate.
Vreau sa ma mint
Crezand ca e posibil
Sa ma amestec in incert
Si sa dispar.
Implozia gandurilor imi
Intuneca luciditatea.
Cateodata imi doresc vid
Sa nu simt presiunea
din interior spre exterior.
Ignora-ma!
Nu vreau decat agonie
Nu ma salva.
Pana cand, din marea fantezie,
Voi vedea realitatea.
Cand cer,
Abandoneaza-ma-n coconul meu.
Nu frange aripi in dezvoltare.
Nu ma forta sa cresc.Lasa-ma
Iubeste-ma, intelege-ma, te iubesc
Cand ma ignori
In nebuloasa din mintea mea.

Vesnicie

Daca ar fii
Sa ne jucam de-a absolutul
Eu sa fiu lut
Tu- Creator suprem
Eu sa tac.
Tu sa ai capacitate
Ai modela. O lume
Un destin.
Din nimic, ai adauga la existenta mea
Elemente. Rataciri. Uitari
Ai arunca
Intrebari fara raspuns
Si alergari absurde.
Din prabusiri
Ai crea punti de mantuire.
Din cautarea fiintei mele
Ai sculpta certitudini.
Ar navali iubire
Din incapatanari. Si razvratire.
Cu zbatere, ti-as murdari fiinta
Refuz de mantuire.
Dar apoi
Din tot ce sunt
Ai lasa ochi. Sentimente. Zboruri
Inalt. Sublim
M-ai recrea...