Promise

Go. Once and forever.
I promise I won't follow.
I promise I won't shed any tear.
I promise I won't ever ask you to come back.
I promise I won't let you walk my memories ever again.
I promise I'll leave you behind.
I promise you'll have a place to rest. I promise you'll forget. I promise I'll forgive.
I promise you dear, we'll be like strangers.
My voice will forget how to raise to call your name.
My thoughts will forget how to mould your image.
I beg you, just leave now,
Cuz I don't want to change my mind...

Senin

cautam cerul.
cautam cerul in sufletul meu.
cautam cerul cu mintea, in mine
cautam cerul inlauntru, cu ochii strans inchisi.
cautam cerul in intuneric fara stele.
cautam cerul cu capul in jos, privind spre pamant.
cautam cerul in urme de pasi lasate in noroi inca proaspat.
cautam cerul pe un drum laturalnic pe care ma purta amintirea,
desi  stiam ca cerul nu e nicaieri. caci strabatusem acelasi drum de-atatea ori.
cautam cerul privind la mine, infranta de drum.
cautam cerul prin ceata de lacrimi. fara sa am vizibilitate.
cautam cerul in oamenii de pe pamant.
cautam cerul in suflete zbuciumate.
cautam cerul in sunete disonante.
cautam cerul peste tot. cand era prea greu sa traiesc. cand imi era dor de albastru.
nu-l gaseam nicaieri.
pana-ntr-o zi, cand mi-am ridicat ochii. am tresarit, coplesita de atata senin.
gasisem cerul.
era sus.

Placerea ca o ploaie de vara

Cum e placerea ca o ploaie de vara?
Placerea ca o ploaie de vara nu e ca in verile in care ploua prea mult, de-ti storci sufletul baltind de atata mocirla.
Placerea ca o ploaie de vara e atunci cand iti e asa de cald, incat ai uitat cum e sa simti un strop de racoare. E atunci cand propriul tegument, deshidratat, te tine. Esti prizionier. E atunci cand iti esti asa incomod tu insuti, ca ai ajuns sa te ignori. Aproape ca te blamezi. Iti zici ca iti meriti soarta. Atunci vine ploaia si toti porii  iti tresalta sincron . Inspiri stropii cu disperarea unui suflet trezit din moarte de sete .
Placerea ca o ploaie de vara e atunci cand nu dureaza suficient cat sa te revigorezi pe deplin. E ploaia care te lasa cu un semn de intrebare. E ploaia care iti exclama discret la ureche. E ploaia care nu urla in gura mare si poate ca ar fi trecut neobservata pe langa tine daca nu ti-ar fi fost atat de sete.
Placerea ca o ploaie de vara e atunci cand, desi erai mereu insetat, tu credeai ca ti-e frig. E ploaia care stinge un foc mare langa care te uscai de o perioada prea lunga de timp, cu simturile anesteziate, nestiind ca nu suferi de frig si oricum, focul ala prea mare nu te-ar fi incalzit niciodata. Stia doar cum sa te transforme in scrum.
Placerea ca o ploaie de vara dureaza putin. Sunt nori razleti care nu stii de unde vin si incotro se indreapta. E ploaia aia de vara pe care soarele torid o usuca aproape instantaneu. Nici nu iti vine sa crezi ca a fost.
Mai mereu, din ploaia de vara ramane doar o senzatie.

Despre virusi

Esti viral.
Esti viral, pentru ca sunt zile cand ma trezesc si te simt ca o durere in tot corpul. O durere imprecis localizata. Nu stiu daca esti strangere de inima sau centimetrii intregi de piele cu durere acuta de-amprentele tale.
Esti viral pentru ca ma contaminezi doar ca si prezenta. Cand esti departe, de multe ori uit ca sunt bolnava de tine. Doar atingerea ta imi declanseaza simptomele.
Esti un virus cu perioada de incubatie, perioada de stare si convalescenta. Esti fara leac, virus ciclic. De parca s-ar fi inventat asa ceva. Esti un virus care nu se vindeca, doar isi schimba felul de manifestare la anumite intervale de timp.
Poate ca e vina mea ca nu am fugit niciodata suficient de departe sa nu ma mai poti contamina.

Axiome

Cred ca doar oamenii speciali stiu sa iubeasca.

Cred ca oamenii care nu sunt speciali, cred ca iubesc fara sa stie cum. 

Cred ca oamenii speciali iubesc pur si simplu, fara sa stie ca stiu cum macar.

Cred ca oamenii care iubesc sunt singurii frumosi. Cred ca oamenii ce iubesc, au iubirea intiparita pe chip, chiar daca li se intampla uneori sa uite ca o poarta in suflet.

Cred ca stii sigur ca iubesti atunci cand iubesti. Cred ca iubirea nu e stearsa, confuza sau usor de ignorat. 

Cred ca iubirea exista doar sub forma de afirmatie.

Cred ca iubirea e singura directie trasata corect si cred ca e imposibil sa gresesti urmand-o.

Cred ca nu poti sa iubesti pe nimeni, daca nu incepi prin a iubi totul in jurul tau.

Cred ca daca iubesti totul in jurul tau, nu mai e nevoie sa cauti iubirea. Ea e deja acolo.
Cred ca nu exista punctul terminus, unde seaca iubirea.

Cred ca nu exista iubire care sa inlocuiasca alta iubire. Una din ele a fost de fapt altceva.

Cred ca nu exista iubiri mari in oameni mici.

Cred cu putere ca iubirea e o forta. 

Cred ca nu exista granite in iubire. Cred ca iubirea nu cunoaste notiunea de compromis. Cred ca in iubire orice e acceptabil, daca este eliberat de interese proprii.

Cred ca, intrucat este aproape imposibil sa ne detasam fiinta de interesul propriu, intrucat este aproape imposibil sa privim obiectiv din exterior obiectul afectiunii noastre si sa decidem ce e mai bine pentru el, ne este aproape imposibil sa iubim.

Cred ca iubirea are nevoie de spatiu, la fel cum cred ca nevoia de spatiu nu este lipsa de iubire.

Cred ca iubirea izvorata din confort, de orice natura, nu e iubire.

Cred ca nu poti sa cladesti o iubire pe un compromis.

Cred in iubirea care se naste intr-o clipa. Doar daca se consolideaza in timp.

Cred ca pentru a iubi,  trebuie sa te golesti in primul rand de tine, ca sufletul sa fie pregatit sa se umple de altul.

Cred in iubire, dar cred ca nu este accesibila oricui.

" And if you're in love, then you are the lucky one, 'Cause most of us are bitter over someone..."

Alene

era din nou liniste. de parca nu ar fi fost nimeni in incapere. era ca anesteziata. se obisnuise cu rasuflarea-ti calda mangaind-o pe omoplati. si cu cele doua brate mari si puternice. si cu caldura. se cuibarise cu totul in tine. de parca pentru prima data renastea primordial, intr-un invelis protector, asa cum fusese candva in pantecele mamei. simtea ca acum are forta sa lupte cu lumea. chiar daca tremura din toate incheieturile. cat de bine trebuie sa fie, sa ai mereu un culcus cald care te ascunde de viata. de parca varfurile degetelor tale pe sira spinarii i-ar fi desenat aripi, sa poata zbura. de parca toata agitatia si fuga dupa scopuri ar fi devenit, dintr-o data, glume. asa usoara se simtea.
 mai intorcea din cand in cand capul spre tine. sa se asigure ca inca esti. ca nu esti plasmuire de dor dureros. daca ar fi pus-o cineva sa descrie perfectiunea, cu toate incercarile ei artistice, s-ar fi aflat la ani lumina departare de perfectiunea chipului tau. cu siguranta nu ar fi incaput in cuvinte lumina semi-obscura a ochilor tai mici. nici nestatornicia si misterul de nedeslusit. nici fruntea lata, brazdata discret de riduri in proces de-alcatuire, cu perle fine de sudoare. si mai este paloarea, alb-galbuie. imbujorata, pe alocuri, rozaliu. despre conturul buzelor, insa, nu ar putea sa spuna mai nimic. buzele ti le stie sub forma de senzatie. n-ar fi putut sa spuna cum arata. stie doar cum se simt.
privindu-te, ar fi vrut sa si te intipareasca pe retina. sa nu i se mai intample, ca de atatea alte ori, sa fie incapabila sa te evoce din memorie. sa-ti stie capul blond doar ca idee, lipsita de contur. nici pozele nu o ajuta foarte mult. de parca tu nu esti tu, fara respiratie gafaita, fara clipit lenes de gene, fara caldura, fara amalgamul lumina-intuneric, fara liniste, fara tresarire, fara trup...
cu tine alaturi, simtea cum e sa nu mai vrei sa pleci. simtea ca daca i-ar da dreptul cineva sa-si aleaga o ultima senzatie inainte sa inceteze sa existe, ar alege fiorul sculptat de respiratia ta pe omoplat.
ii tineai de cald si de bine. in sfarsit zambea cu tot sufletul, cu tot sinele.
ascunsa bine in bratele tale, adormi.

Nu o sa-mi fie dor [poem in proza]

Nu o sa-mi fie dor.

nu o sa plang. nu o sa lupt. o sa capitulez, inainte ca unul din noi sa ridice vreo arma. nu o sa fie nici macar Razboiul rece. caci eu nu neg nimic din ce am fost candva. crezi c-as putea? 

nu o sa-ti fac reprosuri. nu o sa improsc cu noroi amintirea ta. nu o sa te ingrop in mintea mea. viu, o sa te pastrez mereu. iubind fiecare parte din mine ce  poarta astazi , ca din intamplare-amprenta ta.

voi contempla-n tacere fiece simtamant ce l-ai infiripat in mine. n-o sa-ti reneg, ravasitoare, rasuflarea. n-o sa-ti refuz dreptul de autor asupra simfoniei surde din inima mea. caci surda este. nascuta din nimic, iar nicidecum din note-armonii fredonate de noi. ca o floare de cactus,  in austeritate. proscrisa, perfectiunea.

nu o sa uit. caci mi-ai brazdat santuri adanci pe suflet. cum briza brazda de valuri intinderea marii. cum este marea, vesnic agitata, asa-i acum sufletu-mi, mare, involburata de-amintirea ta.

nu o sa simt ca te port ca pe o povara. nu o sa ma opresc pe drum, rapusa de greutatea ta. nu o sa-ti port iubirea dureros. nu o sa ma jenezi. o sa fii ca o umbra, insotindu-mi calea.cea mai graitoare tacere. cel mai prezent trecut. absurdul, cel mai relevant.asa, n-o sa te pierd nicicand. 

sa-mi fie dor... cum ar putea sa-mi fie?

Dragul meu, mie dor n-o sa-mi fie ...