poate daca nu ne-am mai juca de-a v-ati ascunselea si am incepe sa traim...
poate daca am iubi mai mult...

astept in tacere.sa uit. e atat de multa lume agitata si totusi atata liniste. esti tu in mine, pierdut, camuflat. te-am sters cu buretele sa te storc din amintiri altadata.
as vrea sa ma strigi.si sa nu spui nimic. doar sa iti aud prezenta. doar sa iti sorb ecoul.

lumea traieste. e pacat ca sunt doar spectator. al unei zugraveli aproape perfecte.
cand trec pe langa viata, am iluzia perfectiunii. ziduri si culori.
eu nu am ziduri. am clipe ce curg.una dupa alta. nu pot sa le prind.
mi-ai sfaramat zidurile in palme. sunt descoperita, goala, rece. si te iubesc.

nu mai simt nimic. doar oboseala. si furie.
poate ca am simtit prea multe. si acum nu mai exista senzatie suficient de puternica pentru mine. mi-a ajuns sufletul la saturatie. am depasit doza letala.
poate am murit. si bantui din intertie. de pe o zi pe alta.
nu stiu daca mai ai puterea sa ma trezesti din letargie. nici tu.
nu mai iesi din anonimat.
poate am iesit din sevraj. poate am scapat de dependenta.

esti atat de departe si de comun incat ma inspaimanti.
pacat de resursele sufletesti pe care le-am investit incercand sa te transform in iubire eterna.

m-au parasit simturile. m-a coplesit uitarea.