Scrijelit pe oglinda 3

era intunecat si ploua. cand mai marunt, cand mai accelerat.
statea in pat si nu se gandea la nimic.
e bine sa ai mintea golita uneori. in stanga ei, blestemata de oglinda.
"macar de m-ar lasa singura, cateva minute..." se gandea. si rase. "sa cer oglinzii sa plece e ca si cum mi-as ordona,  insami, sa ma las singura."
isi aminti de portretul inceput cu cateva zile in urma. il incepuse de fapt, cand incepuse sa i se contureze constiinta de sine. in urma cu cateva zile hotarase sa schiteze, sa aiba dovada de necontestat. sa se priveasca pe sine, fata in fata cu ce-a trait. sa vada cat s-a schimbat. sa faca schita aia imperfecta si sa sparga oglinda. sa lase peretele gol.
se invartea de pe o parte pe alta. nu era inca sigura ca poate se renunte asa usor la atata amar de trecut. asa, tremurat, cu conturul incert, dezagreabil pentru cei mai multi critici avizati, cum era portretul din oglinda, se atasase intr-un fel de el. era ea.
acum, statea in pat, privind spre oglinda. mai avea inca atatea sa ii spuna... inchise ochii si incerca sa isi imagineze viata fara chipul din oglinda, urmarind-o obsedant. poate ca va fi cu adevarat libera cand nu va mai privi la sine.
se ridica in capul oaselor. stranse usor din ochi. nu era soare. dar se oprise ploaia si se luminase putin.
privi in sus. "oare cat mai dureaza pana imi voi da drumul sa plec?" o sufoca dorul de libertate.
blestematul de chip...

Scrijelit pe oglinda 2

A fost odata.
Nu o sa mai fie. Nu ii e dor.
Vrea sa spuna sa se elibereze. Niciodata nu a spus. E adevarat ca nu ai intrebat-o. E adevarat, ca la un bilant, concret ramane doar tacere. Adica mai nimic.
Te obisnuisei sa nu ii dai drumul, sa fie dependenta de tine. Se obisnuise cu dependenta.
Erai al ei doar pentru ca ea era a ta. Nu stiai ca te iubeste. Stiai doar ca iti zice asta mereu, fara sa o intrebi. Niciodata in fata. Mereu printr-un mesaj la o ora tarzie. Mereu expediat cu ochii inchisi, cu 10 minute de latenta nesigura, cu degetul suspendat pe butonul de expediere. Mereu, precedat de furtuna . Niciodata gandit la rece. Trimis sub impuls de moment. Reactia asta de neputinta, era ciclica. Era rezultatul a cine stie cate zile de refulare.
Spera sa nu raspunzi. Ii era rusine.
Te-a intrebat de ce. Mereu. Acum inca ar vrea sa stie. De curiozitate.
Atunci, era de viata si de moarte. Ai lasat-o sa moara.

*********************************************************************************
Se uita in oglinda. Aproape ca nu stie pe cine priveste. Incearca sa schiteze conturul. Parca e altul in fiecare dimineata.
Ar vrea sa pastreze macar ceva, de pe o zi pe alta. O sa termine vreodata schita in ritmul asta?

Scrijelit pe oglinda

era alta viata atunci. era mai mult gol, dar mai multa prezenta. erai tu, un oarecare. era intuneric. in suflet. semiobscuritate in camera. erau doua maini, care se descopereau prima data, asa. sau poate doar a ei descoperea ceva. a ta, pipaia. ca de fiecare data. era cine stie a cata victima. ea isi inscriptiona sufletul tau pe palma. sa il mai poarte putin, sa il mai aiba cand nu vei mai fi, sa ii ramana ceva in loc de nimic... tu ii aveai mana subtire, cu degete interminabile, cu inscriptii de pix, sursa de inspiratie pentru cine stie ce examen stresant de peste zi, cu conturul unghiilor ranit, de ea insasi, in momente de singuratate si depresie... mana ei, martora a atator iubiri pierdute, capabila sa cuprinda atata viata, inzestrata cu atata iubire de care se pare ca nu a avut nimeni nevoie. ii cuprindeai viata doar cuprinzandu-i mana. ti se oferea toata, doar daruindu-ti mana... tu nu vedeai viata din ea. nu citeai nicio poveste. nu vedeai foamea dupa iubire. nu aveai ochi pentru sufletul de copil neiubit, cuibarit intr-o strangere timida de mana. tot ce-ai vazut in mana ei, era variatie anatomica. doar o mana nepotrivit de subtire. doar niste degete infinit de lungi. si carne, multa carne.
cine era vinovat de data asta? ea, ca te-a iubit. poate. ea, ca a mai crezut. ea, ca stia ca nu trebuie sa mai creada. ea, ca de fiecare data.
a plecat, cu mana murdara de sufletul tau. era dimineata. se ruspese vraja. lumina asta, e facuta doar sa descopere mizeria. imbacseala. si-a adunat sufletul ravasit, aruncat in fiecare colt de camera. nu-i nimic.
s-a spalat suspinand. cu mult sapun. era aproape maine si nu te mai iubea.