suntem definiti de ce lasam in urma noastra.de tacere. de uitare sau de neuitare. de intrebarile fara raspuns ce ne insotesc aducerile-aminte. de cat de mult am putut sa iubim. de neputinta de a raspunde cu iubire. de cat de mult am putut sa dam, din fiinta noastra, spre folosinta, altuia. de amprentele de pe suflet. de suspin sau de zambet.
suntem datori sa nu ramanem rataciti pe cale. suntem obligati sa ne pastram traiectoria rectilinie. suntem datori sa sosim si sa plecam, pentru ca asta e cursul firesc. dar, in preumblarea prin viata, in cursul haotic, fara sens, care ne este dat sa-l urmam, mai presus de orice scop, mai vag sau mai precis delimitat, suntem datori sa lasam in urma frumos.
joi, 27 noiembrie 2014
miercuri, 19 noiembrie 2014
Tentativa de uitare
in ziua in care ai ales sa uiti,
uita, pur si simplu.
nu te mai face vinovat, mereu si mereu
de tentativa de uitare.
nu ma mai omori, de nenumarate ori
din mintea ta,
doar ca sa ma resuscitezi, alta data,
in alt loc, sub alta forma,
rand dupa rand.
nu mai pastra, ilicit,
franturi din mine,
ce ti le-am lasat in goana mea inconstienta
cand te-am parasit.
da-mi drumul, elibereaza-ma din fiinta ta
sa ma pot vindeca, candva
de neuitare.
uita, pur si simplu.
nu te mai face vinovat, mereu si mereu
de tentativa de uitare.
nu ma mai omori, de nenumarate ori
din mintea ta,
doar ca sa ma resuscitezi, alta data,
in alt loc, sub alta forma,
rand dupa rand.
nu mai pastra, ilicit,
franturi din mine,
ce ti le-am lasat in goana mea inconstienta
cand te-am parasit.
da-mi drumul, elibereaza-ma din fiinta ta
sa ma pot vindeca, candva
de neuitare.
luni, 17 noiembrie 2014
Destin
nu imi e frica. nu imi mai este.
nici sa te pierd, nici sa te am.
nici sa te privesc, nici sa iti simt lipsa.
nici de tacere, nici de cuvinte multe, de prisos.
nu imi e frica de distanta ce omoara.
nu imi e frica, caci am suflet calator.
nu imi e frica de intuneric. cum ar putea sa-mi fie?
cand doar in intuneric te gasesc, cel mai ades.
cand doar intunericul , martor-mut,
ma invata cum sa nu uit sa te iubesc.
nu imi e frica de viata. nici daca mi te da,
nici daca ma condamna sa traiesc fara tine.
nu mai stiu ce e frica, de cand iubirea ta a devenit destin.
caci acum stiu ca nici prezenta si nici lipsa,
nici tacerea, nici amalgamul de cuvinte ce se doresc imperios rostite,
nici intunericul, nici departarea,
nu o sa mi te poata lua vreodata.
chiar daca, intr-o buna zi, tot ce va fi ramas din noi-doua suflete, instrainate,
in intuneric, fara identitate.
nu vom inceta niciodata sa fim.
chiar daca, intr-o buna zi, tot ce va fi ramas din noi-doua suflete, instrainate,
in intuneric, fara identitate.
nu vom inceta niciodata sa fim.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)