Azi se implineste o luna. O luna de neexistenta agatata in momentele mele de fericire. O luna de lupte esuate cu prezenta ta din mine. O luna fragmentata in clipe de tine. De priviri ratacite, de contururi incerte. De trasariri interioare la perspectiva apropierii tale. O luna de irealitati si dorinte, deopotriva nefondate. De lacrimi refulate. Sau Dezlantuite. De amalganuri de ganduri. De pustietate.
Luna in care nu te-am vazut. Dar in care am fost dependenta de tine. In care am supravietuit doar pentru scopul zilnic de a te vedea conctretizat. Si o luna in care m-am panicat de concretizarea ta. O luna in care te-am constientizat plutind in mine. Si in care mi-am infundat golul cu melodiile tale de dragoste. Mi-am remodelat si dezintegrat ciclic sufletul dezolat.
O luna monotona, de ganduri la fel, distorsionate in functie de stare. Hiperbolizate la tragic existential. Sau minimalizate in resemnari. O luna de nimic, din care retin doar imaginea ta marcand obsesiv fiecare blestemata de clipa.
A fost poate ultima luna in care te-am iubit. Sau prima dintr-un sir nelimitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu