m-am trezit in nari cu aer sarat. m-a cuprins, aproape ca un sentiment. ca o durere de care incercam inutil sa scap. afara era inca noapte. ziua se lupta fara putere sa invinga intunericul. pasarile inganau un tril ciudat. aducea a simfonie de pescarusi plonjand alene peste valuri involburate. peste sufletul meu involburat. m-a apucat dorul de mare. de aer sarat. de agitatie armnioasa. de nisip printre varfuri de degete. de intindere nesfarsita. de liniste. de dimineti lenese. de viata molcoma. de iubire.

trebuie sa platim pentru fericire?
exista pret? si daca da, e fericire cea pentru care am platit?
 mai rau e ca de cele mai multe ori platim dupa ce se consuma. sa nu ramanem cu nicio senzatie. sau cu gol mai adanc. ca nu e echitabil. si de cele mai multe ori, o platim la supra-pret.  viata poate sa iti ceara oricat pentru ceva ce ai avut si s-a epuizat. si sigur ca ai mai vrea. si sigur data viitoare vei fi dispus sa dai mai mult. si fericirea asta este un soi de drog.
ce e cert, e ca nimic nu-i gratis. oricat ai vrea sa mai primesti ceva cand ai ramas fara nimic. cand cu ce mai ai de dat din tine , viata nu-ti mai ofera mai nimic. ridica neputincioasa din umeri. cine te-a pus sa nu inveti sa-ti dozezi fericirea? cine te-a pus sa exploatezi fiecare frantura de divin din momentele mici? cine te-a pus sa incerci toata paleta de simtaminte? fericirea e acum prea scumpa pentru bugetul tau.