te am in suflet. si imi tii de cald si de bine. cateodata imi asterni lacrimi pe obraji. de frumos, ca mai simte inca sufletul meu. ca nu a amortit. ca nu l-a inghitit inca viata din jur. lacrimi ca nu esti pentru mine. ca suntem diametral opusi. ca nici nu indraznesc sa recunosc ca te port cu mine, ca tot ce o sa fim vreodata, e negare. as vrea sa pot sa spun cu voce tare ca te iubesc, cuiva, oricui. macar mie. as vrea sa imi dai voie sa iti spun, macar privindu-te in ochi, fara cuvinte. as vrea sa nu mai fie absurd.
nu pot sa uit. nu acum. nu curand. nu vreau sa uit, pentru ca vreau sa pastrez momente, nu sa le irosesc pe nimic. vreau sa ma cuibaresc in ele cand imi e frig. ti-as cere sa nu uiti nici tu. dar stiu ca exista un timp anume pentru orice sentiment. tu l-ai avut pe al tau. al meu e acum. e posibil sa nu ne suprapunem niciodata.
o sa te mai iubesc putin, fara sa spun. in liniste, inchisa in mine. nu rade de copilul asta naiv :)