si as fi vrut sa plec
dar ca intotdeauna
am mai ramas o clipa, sa privesc.
ai chipul trist. cu ochii umezi.
si cenusa, de flacara stinsa
in privire.
m-am ridicat sa plec.
nu m-am uitat in urma.
dar gheare ascutire mi-au strapuns
sira spinarii.
am plecat.
am fugit de dor.
caci dor e, doar cand sunt cu tine.
acum, sunt plecata, demult.
de asa mult, ca parca, nici amintiri nu am.
doar zile dureroase,
in care plange jalnic
privirea-ti trista, pironita
in sira spinarii.
