si daca nu pot sa fiu speciala pentru tine, nu vreau sa fiu pentru nimeni. daca nu poti sa umpli tu sufletul meu, nu cu momente ratacitoare, ci cu prezenta deplina, atunci sa ramana gol pentru totdeauna. daca in cautarea mea o sa gasesc mereu alt punct de reper si tu o sa ramai ratacit intr-un trecut incert, vreau sa fiu debusolata pentru totdeauna.

prea multe de zis si totusi, prea multa tacere...mi-am intrerupt sirul de cuvinte ce mi se scurgea pe buze....mintea mea urla ganduri cat sa acopere toata tacerea din lume. dar buzele imi sunt pecetluite.

Today I'm happy ... I am!:) Thank you, God!

am o dorinta in suflet, imensa, sa iti zic ceva, sa ma asculti, sa imi raspunzi, sa te contemplez, sa tac cu tine... am nevoie de imbratisarea ta, rece sau calda, oricum ar fii...pentru ca as putea sa ii ignor semnificatia, daca ai fii aici, macar putin, macar fractiuni...sa uit putin ca trebuie sa te uit, ca nu am voie sa te pastrez, nici macar in suflet, pentru ca locul tau trebuie sa ramana liber, sa se cuibareasca o dragoste noua, candva... dar nu vreau sa iti dau drumul, nu vreau sa ma eliberez, m-am agatat cu toata puterea de tine... simt ca daca parasesc iubirea ta, daca o alung din mine, o sa raman complet singura. pentru ca nu mai am resurse interioare sa iubesc pe altcineva si refuz, resping...
as vrea sa pot sa iti zic ce simt, sa nu ma mai sufoce, chiar daca ti-am mai zis de atatea ori... as vrea sa ma mint ca iti pasa de framantarile mele, sa cred ca daca nu ar exista atatea circumstante, am fii impreuna...

big girls...cry:(

nu mai pot. renunt. renunt la tot. vreau alta viata. vreau alte sentimente. imi ajunge framantarea. as vrea sa pot sa fug. sa ma opresc doar intr-un loc unde nimanui nu-i va pasa vreodata ce fac.de ce sufar.sau de ce ma entuziasmez. vreau din ce in ce mai mult singuratate absoluta. si liniste. un interval continuu de neclintire. sa ma pierd in ganduri.sa am timp sa imi doresc si sa am voie sa renunt.
sunt prinsa intr-o cusca. geme infiorator realitatea in jurul meu. nu pot sa revin. e prea infricosator. nu pot sa o ignor. degeaba imi acopar ochii si urechile...

E una din acele zile in care ma gandesc prea mult la tine. Am senzatia iar ca mi-am pierdut punctele de reper si plutesc in deriva. Ieri imi imaginam cum ar fii sa suni si sa imi spui ca esti hotarat sa fim impreuna si cum raspunsul meu rece, distant, ar fii ca s-a facut tarziu. Prea tarziu pentru noi.
Ma bantuie sentimente de neputinta. Printre ele, amalgamat, ai aparut si tu. Pentru ca ai ramas cea mai mare neputinta a mea. Nu pot sa te intreb nimic. Nu pot sa stiu daca iti e bine. Nu pot sa intuiesc daca iti mai amintesti vreodata. Nu de noi. Nu amanunte. Nu ca te-am coplesit cu dovezi de afectiune neimpartasita. Nu ca am cersit-o de atatea ori. Nu ca ai fost linistit vreodata langa mine. Nimic din vreun cadru il care sufletele noastre si-au tinut de cald. Ci doar daca constientizezi vreodata ca sunt bolnava de dor. E prea tarziu sa mai conteze.

E multa liniste in jurul tau. Urlu.Tac
pun semnul egal.
haos incremenit
sunetele se sparg.

Iti pandesc concretizarea la fiecare cotitura a timpului. Astept sa ma intorc de unde am plecat. Astept sa se intoarca lumea pe dos. Si sa te regasesc.

Cand o sa alung visele
Cand o sa sparg zidurile
Cand o sa desir
Rand cu rand
Straturile de sublim
Cu care ti-am acoperit aducerile-aminte
Cand o sa neg eternitatea care ma orbeste
Si o sa sting lumina
Sa nu o mai reflecti
Cand o sa iti dezgolesc sufletul
Sa-l descopar primordial
Cand o sa-mi sterg lacrimile
Printre care te deslusesc, doar
In culori de curcubeu
Cand o sa incetez sa cred
Intr-un perfect difuz…

Atunci, ce-o sa ramana de iubit ?

continui sa lupt pentru cauze pierdute. de cand au inceput sa conteze deciziile mele, am luptat mereu pentru un ideal utopic.
am iubit, iubesc in gol, de una singura.si sper. sper ca din nimic o sa apara brusc ceva coplesitor. sper ca o sa sune telefonul, chiar daca nu a mai sunat de vesnicii. sper ca o sa ma intersectez cu tine intr-o zi, chiar daca lipseste orice argument logic care sa-mi justifice ipoteza. speranta asta, desarta, e vecina cu nebunia.
pe mine nu ma mentine vie speranta. pe mine ma consuma. incet si sigur. pana cand, din mine, o sa ramana doar praful unui suflet. si peste gramada de praf, mare, victorioasa, in loc de piatra funerara, speranta.
speranta e blestemul meu.
si totusi sper.

a trecut timpul.trece mereu, de-a valma, nemilos. se-asterne timpul peste o poveste, dureroasa si nesfarsita.
timpul se termina doar pentru fiecare individ in parte. sau abandoneaza vieti si povesti si trece indiferent, independent de asteptari inselate si refulari.
as vrea sa pastrez putin timp, sa fie doar al meu. sa-l rup din cursul sau firesc si sa mi-l insusesc. sa nu pierd niciodata amintirile care ma resusciteaza cand vreau sa renunt.
nu vreau mai mult timp, sa-mi prelungeasca agonia. cer doar fragmentul care imi apartine .