Singuratate

cateodata ignor. cateodata sunt atat de obisnuita cu gandul, ca nu mai constientizez ca e acolo, ca o umbra neagra ce ma urmeaza, oriunde, oricat incerc sa scap. cateodata, devin atat de constienta de el, creste sub privirea mea disperata, ca aproape se desprinde din ganduri, din mine si pentru cateva momente devine destin, iminent. de parca orice directie as urma, oricat as incerca sa ma ascund, ma asteapta undeva, la un punct terminus, ranjind batjocoritor de eforturile mele disperate.
cateodata, vreau pur si simplu sa nu mai fiu atat de convinsa de realitatea ce mi-o plasmuiesc. imi doresc sa smulg gandul dureros, de frica sa nu il materializez. imi doresc doar sa ma eliberez,pe mine, de el. dar atunci, ironic, monopolizeaza orice alt sentiment de bine si frumos din mintea mea. si ma trezesc, intr-o camera obscura, fara supapa de comunicare cu exteriorul, fara ferestre si raze de speranta, fara lumina si caldura, un om si un gand, fata in fata. unde sa ma ascund?
 mai pregnant decat o realitate, pe care pot sa o infrunt. mai dureros decat prezentul, e perspectiva. sa fiu, oare, condamnata sau ma pecetluiesc, eu insumi, mai neinduratoare decat orice sentinta?

cateodata, am sentimentul ala de singuratate. nu oricare. sentimentul de singuratate dupa ceva ce am avut. sentimentul ca cineva a fost acolo si l-a umplut, candva, in alta viata. intr-un timp apus, in care nici macar mecanismul memoriei nu mai are acces. o forma goala, in forma de cineva, cicatrizata, din care a ramas doar o senzatie. o nostalgie, dupa ceva ce ma obisnuisem sa faca parte din mine. nici nu stiu daca era bine sau rau. poate nu o sa aflu niciodata. cert e ca imi e dor si nimic din acum nu poate sa suplineasca.
poate ca obiectul dorintei mele nu e nici macar persoana. poate nu e material. poate e sentiment. poate simteam, pe atunci. poate ca nu ma conducea inertia de pe o zi pe alta. sau poate imi lipsesc eu mie, pe vremea cand traiam. pe vremea cand inca , libera de momentul actual, puteam sa mai caut. ingramadita in realitati cotidiene, intr-un acum palpabil, doar exist.