luni, 25 ianuarie 2010

25

Ma consum. Incet. Respir accelerat. Acalmie modificata. Apatie. Exuberanta. Amorteala. Sentimente. Nimic. Prapastie. Prabusire. Toate astea amestecate. Si de la capat.
Am un singur scop: caut scopul. Si obsesiv ma impiedic de acelasi imperceptibil. Ma poticnesc progresiv. Din ce in ce mai aproape de cadere. Ma salvez. Ma amenint. Ma urasc. Ma compatimesc. Ma blamez. Ma apar de mine. Imi caut circumstante atenuante. Ma exasperez. Sunt prea plina de propriul eu. Am ajuns la saturatie. Debordez suflet.
Mi-e frig. Ma amorteste frigul. Ma seaca tonalitatile monotone. Implodez rutina.
Sunt incoerenta. Simt ceva si nu pot descrie. Alcatuiesc nebuloase. Iubesc, iubesc, iubesc. Cuprind idei fara contur. Schite fara fond.
Capitulez.

Esti ura. Esti tentatie.
Te rostoglolesti prin mine
Imi strivesti organele
Esti ritmic.

Imi masor respiratiile
in preumblarile tale
esti unitate de masura;
esti sensul timpului metaforizat.

esti stare de inconstienta;
esti alienare temporara.
Esti cerc existential.
Esti fixatie.

Stiu ca daca nu cer nu voi primi niciodata. Nimic. Sunt prea orgolioasa sa cer ceva. Sa recunosc ca am nevoie de lucruri sa traiesc. Am nevoie de respiratii. Niciodata nu imi voi solicita dreptul la aer. Stiu ca trebuie sa fie al meu. Si daca cineva vreodata va dori sa dispuna de el, i-l voi ceda fara proteste. Sunt prea orgolioasa sa recunosc ca ma sufoc.

Un comentariu: