privesc cum te ridici si pleci. cum imi intorci spatele. unul imens si rece. ma vad pe mine in urma ta.mica, ghemuita, aproape inexistenta. aproape ca ma confund cu podeaua. si de jur imprejurul meu e multa multa tacere.
de fiecare data cand imi revin din betia de tine, ma gasesc singura. si anxioasa. cautand cu ochi disperati de jur imprejur ceva de care sa ma agat.
tu nu crezi. tu nu ma crezi. poate sunt copilarii. poate sunt exagerata. poate ca sunt lucruri mai importante in viata decat o iubire neimpartasita. poate e stupid.

mi s-a intiparit pe pupila imaginea ta plecand. mi s-a intiparit pe suflet singuratatea. singuratatea de tine.
uneori sunt fericita.uneori sunt oameni care ma iubesc neconditionat. uneori cred ca o sa fiu bine.
de cele mai multe ori, insa, te caut.doar pe tine.

nu stiu cum pot sa suport toata durerea asta si inca sa traiesc. si inca sa trebuiasca sa imi continui viata. si inca sa privesc in viitor cu speranta. si sa am atatea obiective. sunt stoarsa de putere...
ma darama realitatea care imi sta in fata. e nemilos timpul ca nu se opreste putin. nu pot sa descriu cat te dispretuiesc. cat te vreau de departe de viata mea. nu pot sa descriu cum ma doare. nu exista atatea cuvinte. prea multa durere. inca sunt ingrozita de cat de mult ai putut sa ma inseli. cu cat sadism ai supt suflare de viata din mine. poate sperai ca asa o sa iti refaci tu rezervele sufletesti.poate ca asa ai devenit tu mai puternic si capabil sa ma arunci.
te iubesc si te urasc cu toata forta. sper sa iti fii fost de ajutor. sa stiu ca zbuciumul meu nu a fost pentru nimic. macar unul din noi sa se fii vindecat.
cat despre mine, simt ca o sa fiu otrativa pentru totdeauna. de tine.

intr-o buna zi nu o sa mai stiu nimic.
intr-o buna zi.

nu o sa mai astept punctul terminus unde ma astepti.
intr- zi... nu o sa mai existi.

nu m-ai intrebat niciodata cum imi este langa tine. nu te-ai mirat de ce ma intorc de fiecare data.
eu ma intreb mereu de ce trebuie sa fim despartiti. eu cred ca ce se intampla cand nu suntem, nu e viata. e etapa de tranzitie. cand ma intorc la tine, ma intorc acasa.

si totusi, intr-o zi totul moare.

plutesc fara scop
in marea de suflete muribunde.
nu e depresie. nu e frustrare. e inertie.
e o lumina.la capatul tuneului.
sau cine mai stie?
e departe capatul, la mii de ani lumina.
sau poate am trecut de mult de capatul tunelului. am abandonat lumina.
si mi-a ramas mult mult intuneric. e atat de bine. obisnuiam sa inchid ochii
cand oboseam sa te privesc. acum nu mai conteaza daca am ochii inchisi sau larg deschisi.
nu te mai vad oricum. ma odihnesc mereu. ce e dincolo de odihna?
astept starea de dupa somn.de dupa letargie. de dupa tine.
astept sa vad cine imi poate da doza de viata inapoi. doza care am jurat ca o sa o las la tine. sa mi-o administrezi cand iti amintesti.
dar e atat de bine...simt cum ma parasesc simturile. incet dar sigur. si nu e dureros. nu e tragic. nu duc dorul luminii zilei. ma sperie doar gandul ca trebuie sa mai traiesc din cand in cand, cand se imprastie norii si poarta pe conturul lor stelele. si luna.
dar cel mai ades e bine. si obscur. cu ochii tinta in tavan, inca te astept. ma enerveaza agitatia din jur, cand uit fractiuni sa te iubesc. abia atunci observ cat se misca de absurd indivizi fara nume, cu mainile intinse spre mine si cu gheare ascutite. e mult zgomot si palmele slabe, doar doua, ale mele, nu pot sa cuprinda si sa omoare atata nestatornicie. stiu ca atunci cand esti cu mine, e liniste. ma sedezi. ma faci a ta, cand ne cuprinde linistea si uitam sa traim. nu stiu cine pluteste in mintea ta, daca sunt eu, sau alte fantezii, din alta lume... dar ma faci sa uit ca viata asta e o alergare dupa interese. ma faci sa ma mint ca oamenii stiu sa iubeasca. ma faci sa imi doresc sa fur toata viata din toata lumea si sa o ascund intre noi, pentru ca doar noi stim sa traim cu adevarat.altii stiu doar sa urasca.

nu stiu de cand traiesc hranindu-ma cu fantezie. daca a trecut o vesnicie sau o clipa. am uitat cand am fost ultima data pierduta in tine. am uitat cand te-am cuprins ultima oara si cand ti-am mangaiat chipul preocupat. am uitat cand ti-am sfasiat buzele palide. parca fiecare sarut ar fii fost ultimul. pentru ca dupa fiecare sarut m-a incercat sentimentul ca te pierd. ca o sa te imprasti cand o sa ma invadeze lumina... imi amintesc doar imbratisarea ta perfecta. traiesc pentru caldura ce o emani. mi-e frica de ce o sa vina, pentru ca nu stiu daca o sa te mai am vreodata. mi-e frica sa traiesc fara tine restul vietii. e prea mult.
pe cine sa implor, iubirea mea, sa nu mi te ia definitiv?

unde esti cand nu mai am
putere sa strig
si ma abandonez in intuneric
acoperita cu toate straturile
de instincte de conservare?

in ce colt de ratacire
iti alearga sufletul
neobosit
cand nu mai am glas. cand imi sangereaza talpile
si de jur imprejur
sunt prea multi pasi.prea multe voci
sa imi mai dau seama ca te iubesc...

unde esti
cand nu pot sa mai port pe umeri
povara iubirii
si izbucnesc revolte in mine
vecine cu nebunia?

de ce esti asa de des
invizibil
incat am senzatia
ca iubesc singura
nimic?

cateodata e pur si simplu tarziu. as intreba unde sa te caut. as rascoli tot Pamantul. dar de la un timp, toate lucrurile si-au pierdut sensul. asteptarea.

Renastere bolnava

cand ai invatat
sa plutesti in aer?
de cand imi atarni
de jur imprejur
de am ajuns sa ma inec cu tine
la fiecare gura de viata?

ti-as declara razboi.
dar nu mai am arme. si sunt prea slaba sa lupt
te hranesti din mine.
si totusi, ciudat
nici tu nu devi mai puternic. ca si cum
ai suge din mine otrava.sa te ajute sa renasti.
sa ma invete
sa mor incet.

sa scot ce e rau
la suprafata,
sa ma lupt cu tine
pentru nimic. doar de dragul artei.

de cele mai multe ori,
capitulez.
pentru noi,
s-a terminat
am obosit;
bine ca sunt atatea noi zile
cand putem sa uitam sa renastem
de la capat.

‎"Nothing you confess could make me love you less..."

and yes, baby, this is for you... please don't ask anymore. it hurts. everything's for you.

m-am saturat sa ma prefac. sa ascund mizeria in cuvinte. nu e corect. trebuie sa fie? de fapt, totul e subiectiv. adica nu mi se pare corect ca nu esti cu mine pentru ca eu am nevoie sa fii. in esenta, nu e nimic incorect.
nu e corect ca trebuie sa ma detasez pentru totdeauna si totdeauna e asa de mare.
nu e corect ca atunci cand fizic esti cel mai aproape esti de cele mai multe ori incredibil de departe de mine.
nu e corect ca iti raspund la provocari si ma entuziasmez. si ca tu "imi tai macaroana".ca si cum eu te-as fii provocat.
nu e corect ca nu ma opreste nimeni si nimic sa ma intorc la tine de fiecare data cand ai nevoie. ca nu e nimeni sa imi traga una cand alerg inconstienta spre tine.
nu e corect ca ma faci fericita. atat de putin. si atat de fericita incat nu rezist niciodata.
nu e corect ca esti unul din scopurile mele. sau prioritate.

pot sa te iubesc si sa te urasc din tot sufletul meu in acelasi timp. sa te vreau si sa te dispretuiesc. simt furie si multe resentimente. simt ca as vrea sa te strang atat de tare incat sufletul sa iti crape in fata mea. sa te distrug. sa imi provoci mila.
cu cat mai mult rau ti-as face, cu atat m-ar durea mai tare. as vrea sa te doara ca sa ma doara pe mine.
realizez cata rautate inca striga din mine. pentru ca da, as fii capabila sa iti fac rau. unui suflet atat de bolnav. in egoismul meu, as putea sa ma bucur ca iti e rau. si mi s-ar sfarsi picatura cu picatura viata. ma urasc pentru ca sunt atat de nedreapta cu tine incat imi doresc sa fii instrumentul care sa imi dovedeasca mie ca inca mai simt ceva. ca inca nu am murit.
dragostea e infinit de egoista. altfel nu si-ar gasi loc rabufnirile mele de orgoliu.
vreau sa cred ca totusi, vreau sa iti fie bine pentru tine, nu pentru mine.