Luati-va durerea din mine
Eu nu mai sunt eu
sunt voi toti.

Sunt amalgam de voi
Sunt indiferente. Sunt ineptii
Sunt zambete false.
Sunt suflet vidat.

Sunt forma de talpa. Sunt sechela de existenta.

Dadeam vina pe vorbe.Credeam ca vorbele sunt goale.
Vorbele sunt doar relevanta mea. Vorbele nu pot sa ma exprime pentru ca nu exist ca atare. Nu ma misc, nu respir. Sunt secatuita. Altii s-au hranit permanent cu iluziile mele. S-au jucat, s-au plictisit si si-au strans jucariile. A ramas nimic.
Nu sunt frustrata. Nu am resentimente. Mereu a existat cineva care sa imi repete ca nu voi fi mereu naiva, mereu disponibila, mereu cu sufletul deschis. Ma lovesc zilnic cu capul de realitate, cu incapatanarea mea de copil needucat. Auto-educat. Si nu ma doare realitatea. Nici repercursiunile. Nu ma mai dor. Ma doare anestezia. Ma doare nimicul cu care m-am ales. Ma doare senzatia de greata. Si plictiseala de tot si toate.
Mi-ati luat voi sufletul. De parca ati avea nevoie de el.