M-am indragostit de sunetul unei dezintegrari. Iubesc in gol cu o sechela de inima o prezenta fragmentata care imi seamana cu tine, de care ma agat cu varfurile degetelor si care ma tine suspendata, sperand ca atunci cand voi obosi sa sper si ma voi arunca in gol, isi va ambitiona neclintirea si va intinde palma salvatoare.
Tanjesc dupa o dragoste.
Nu ma poti iubi cand nu te iubesti nici pe tine. Cand sufletul tau este franjuri, sfasiat intre colti, renegat si resuscitat superficial. Nu iti cer imposibilul, nu vreau sa ma iubesti. Vreau sa fiu imbratisarea din spatele tau. Vreau sa fiu sarutul din umbra. Sa te las sa lupti si sa te cuprind cand obosesti. Sa iti trezesti existenta cu alte buze, dar sa iti sarut umbra pasilor cand traversezi incertitudini. Vreau sa imi revars dragostea prea plina.
Nu iti pot cere nici macar sa ma lasi sa te iubesc. Dar pot sa iti dau o dragoste de care sa dispui neconditionat.
E un fel de iad si acesta caruta mare de dragoste...
RăspundețiȘtergereImi amintesc de un videoclip in care o fata, o femeie frumoasa si fragila, mergea prin New York cu o inima foarte mare, rosie, pe care abia o cara...
la fel de sfasietoar e si ce am citit aici, sentimentul ca ai o caruta mare de iubire si ca nu ai nevoie in fapt decat de o ograda unde sa o rastorni, pentru ca iadul sa devina rai...
Cred mult in aceasta generozitate, in felul democratic de a oferi iubire si cred ca e singura cale catre fericire, una al naibii de dureroasa.
Imi place sa te citesc!
esterush...nu pot sa zic decat: FRUMOS!
RăspundețiȘtergereBRAVO! imi place felul in care scrii si ceea ce scrii;)...keep it up!