09

Am incercat sa desenez un suflet.
Sa il conturez fara greseala, sa acord atentie fiecarui detaliu, sa insist pe inaltare si sa camuflez ratacirile. Sa aleg nuante corespunzatoare starilor antagonice, naivitatilor, paradoxurilor. Sa adaug suficienta complexitate cat sa evit banalitatea si suficienta simplitate cat sa ramana descifrabil. Sa fie vulcanic si debordant cat sa nu respinga, ci sa incite. Sa creionez suficienta demnitate cat sa isi pastreze integritatea si respectul de sine si suficienta ratiune cat sa renunte la orgolii si incapatanare pentru a se salva. Sa conturez suficienta inteligenta cat sa evite circumstantele nefaste si suficienta naivitate cat sa ramana uman. Deschis cat sa fie capabil de iubire , sa poata renunta la lupta daca aceasta ii intoarce spatele. Sa stie ca nu e suficient sa iubesti pentru a pastra, ci uneori dovada suprema de iubire este eliberarea. Sa poata iubi concentrat intr-o clipa cat pentru o viata, constient fiind de timpul care deprecieaza vertiginos. Sa ii pun o inima care a invatat din experientele trecute cum sa iubeasca rational, fara sa reduca progresiv intensitatea si fara repercursiuni.
Sa fie perseverent si statornic, dar sa nu isi urmareasca propriile scopuri in detrimentul altora. Sa stie ca orice ideal este tangibil, dar sa invete ca fericirea nu se cladeste pe nefericirea altcuiva, ci se bazeaza pe renuntari si disponibilitate. Sa adaug capacitate neconditionata de a oferi si sa reduc asteptarile egoiste. Sa il integrez in societate cat sa invete realitatile pe care trebuie sa le evite dar sa adaug statornicia principiilor cat sa isi castige respectul. In final, sa ii desenez aripi pentru a nu pierde din vedere ascensiunea, daca cumva se va gasi stagnat de plafonarile exitentiale. Apoi sa il eliberez, sperand ca va pastra drumul devenirii, dar iubindu-l indiferent de alegeri.