Ma enerveaza sa fiu deprimata. Mai ales din senin. Si nu pentru ca as avea cea mai fericita viata posibila si imi lipseste orice motiv de nemultumire. Dar pentru ca situatia este mereu la fel si uneori pot sa fiu fericita in ciuda ei. Si pot sa rad in hohote si sa ma bucur de viata doar pentru ca o traiesc. Nu pentru ca imi ofera exact lucrurile de care am nevoie in momentul oportun. Lucrurile de care am nevoie vin mereu cand nu mai am nevoie de ele. Si in consecinta nu sunt capabila sa le apreciez. Pentru ca nu au venit atunci, atunci, atunci. Cine are nevoie de lucruri uzate? Am senzatia ca imi uzez aspiratiile cand le acopar cu ganduri intense. Si atunci reformulez, caut schimbare, amestec toate lucrurile si arunc totul sau mai totul. Si reincep lupta disperata dupa sensuri.
Nu lupt. Sunt obosita. Sau nu stiu cum. Lupt prost. Sunt cea mai proasta luptatoare. Pentru orice chestie buna pe care o fac, stric alte 100. Nu pastrez echilibru. Victoria mea este o pereche de aripi condamnate. Indreptate in jos. De care dispun ca idee. Efectiv imi pastrez inertia. Autoconservarea. Ma zbat sa raman in acelasi loc.Si imi vine sa plang. Nu pentru ca am asteptari mari pe care nu le pot indeplini. Ci pentru ca sunt apatica. Nu astept nimic. Realizez ca vreau prea multe de la viata. Si la ce bun sa primesc doar o parte, cand oricum nu voi fi multumita decat cu totul? Sau cu tine. De tine am nevoie. Sa-mi dai una peste cap si sa imi zici ca sunt absurda si depresiva si patetica. Si eu sa ma enervez si sa imi revin si sa rad si sa ma enervez iar.
Of, si toate astea numai din egoism.Nu sunt capabila sa traiesc pentru altii. Si ma concentrez pe situatia mea. Care nu e dramatica in comparatie cu alte situatii dramatice. De fapt, la o analiza lucida depresia mea e total nejustificata. Sunt obiectiva cu toate realitatile astea, dar sunt tot trista. Si inca cred ca fiecare depresie a mea e o drama individuala pentru ca sitatiile nu sunt comaparabile intre ele si e o tampenie sa stabilesc niveluri dramatice.
Cui ii pasa de mine. Sunt doar invizibila intr-un intreg.
Sunt un pahar cu apa evaporata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu