Exista, in mine, orice capacitate. Pot sa aleg din mine momentul oportun, reactia potrivita, durata, oricum o doresc, colosala sau infima. Nu exista limite pentru mine, nu exista lipsa fortelor, nu exista renuntare. Exista doar complacere, apatie, lipsa de motivatie. Eu sunt cum sunt pentru ca am ales sa fiu. Cand imi plang pierderile, imi plang de fapt ipocrizia.
Tot ce am si ce nu am ma defineste. Ce am pierdut nu a fost niciodata integrat efectiv in amalgamul meu. A fost doar superficialitate temporara, apoi un corp strain ce a trebuit inlaturat. Imunitatea inca imi functioneaza.
Azi am o stare de bine. Privesc optimist la mine. Azi nimic nu imi sta in cale. Nici macar eu insami. Azi poate merit sa zambesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu