nothing at all

Si ce daca...se intampla orice. Toate trec si oricum nu conteaza decat pe moment. Oricum orice drama se consuma, orice bucurie se estompeaza, orice rabufnire se carbonizeaza in resemnare. Toate lucrurile isi urmeaza cursul firesc, indiferent de durere. Indiferent de epuizare fizica sau psihica. Indiferent de refuzuri si refulari. Totul este ordine prestabilita si eu sunt un nimic invizibil purtat la intamplare. Nu pot sa scimb, sa determin, nu am dreptul sa imi doresc. Trebuie doar sa accept ce primesc. Si oricum totul e lipsit de sens si oricum degeaba ma agit si ma simt ultimul om ca nimic nu o sa se opreasca nici macar o fractiune pentru mine. Sa imi trag sufletul. Nu merit nici macar o pauza de existenta. Am obosit.