incep sa ma conving ca sunt dependenta de suferinta. si ca mai mult ma sperie gandul ca intr-o zi nu o sa te mai iubesc decat durerea pe care mi-o provoaca zi de zi absenta. vaga idee pe care o am despre existenta ta. cred ca nici macar nu m-a interesat vreodata cine esti. irealitatea ta a exercitat o atractie magnetica.
ma gandesc din ce in ce mai des ce va ramane in locul tau, cand o sa te uit. cand timpul va deveni mai puternic decat toate eforturile mele de a te pastra. cand o sa mi se stearga iremediabil din memorie conturul tau incert. cand nu o sa mai fiu sedata, in starea asta de letargie si o sa ma trezesc fara idei de iubire suprema pentru care sa ma sacrific.
in lupta asta dupa scopuri, sunt din ce in ce mai aproape sa il pierd pe ultimul.