duminică, 25 aprilie 2010

Tacere



Tacerea e de aur...
atata tacere
imi pecetluieste
cele doua fragmente de carne inrosita
din care musti, mereu cate putin,

incat...

ma intreb daca
am stiut vreodata sa-ti spunca ma doare.
Daca am putut vreodata sa urlu,
daca am avut glas vreodata, sa te blestem;

e atata tacere intre noi, poti sa o tai cu cutitul.
Iubire, acum stiu ca nu tu
consumi din mine.
Pe amandoi,
Tacerea ne consuma...

Un comentariu: