Se intampla, uneori, lucruri care ma fac sa privesc viata altfel. Sunt momente in care imi spun ca niciun sfarsit nu e de fapt sfarsit, ca ciclul de inceputuri e lung cat viata si ca fiecare moment e intr-adevar unic, palpabil, ca fiecare senzatie e materiala si daca imi doresc, poate am capacitatea sa o pastrez. Sunt momente cand cred ca nu am o povara care imi imobilizeaza infinitul intre umeri, ci am doar doua aripi albe si frumoase pline de praf si daca ma scutur, daca ma invart cu bratele deschise cateva secunde poate o sa zbor intr`adevar. Sunt momente cand cred ca totul e posibil si ca limitele sunt doar niste conventii absurde.
Am tinut cerul pe pupila
cateva secunde
am simtit marea sarata
pe obraji
mi s-a scurs nisip fin printre siruri nesfarsite
de degete aspre
am avut infinit printre suvite de par
si caldura torida pe sani
Vreau sa fiu fericita. Pot. Dar ma doare si plang.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu