Azi m-am trezit ca dupa un somn luung...am simtit ca mi s-a daruit o viata noua. Si toate evenimentele de pana acum s-au sters brusc, ca si cum le-as fii abandonat neglijent, intrebandu-ma daca au fost ale mele intr-adevar, fara durere, firesc... m-am eliberat de poverile mele incomode. Si asta nu pentru ca viata noua ar fii perfecta, nici nu voi putea sa ma comport ca si cum nu ai fii existat niciodata pentru mine, doar ca incep sa experimentez libertatea... fara framantari si panici... azi am simtit ca ai ramas in trecut, unde vei fi mereu, in culcusul tau incalzit de atatea amintiri naive... azi iti zic adio, prosteala mea, cea mai delicioasa prosteala. De azi, esti alt "te-am iubit" , alt trecut, in care te-am iubit ca o nebuna, in care am cersit tacit putina implicare, un trecut inundat de lacrimi... si Doamne, cat de bogata ma simt acum, am invatat atatea de la tine... poate nu te-am iubit, eu stiu, te-ai evaporat atat de repede... sau poate te-am iubit si este vina ta, ai lasat nepasare si uitare...si un loc liber aici, in viata mea si reminescente de suflet si ai luat o particica din mine, o sa imi fie dor de tine fraiere! Dar nu pot decat sa iti multumesc si sa iti zic ca de azi, iubitul meu, m-ai eliberat.
De azi, vreau un blog nou, o inima noua si zambetul meu vechi...Da iubire, de azi pot sa zambesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu