un singur gand ma domina acum.si prea multe inrebari ingramadite. nu pot sa scap, nu pot sa ma eliberez de toate mizeria si sa nu ma mai doara. de ce e atat de usor sa vedem gunoiul, de ce ne domina numai lucrurile diforme, de ce nu stim sa vedem esenta de frumos ascunsa in fiecare lucru care ne inconjoara? de ce e atat de usor sa criticam si sa ranim si atat de greu sa iubim omul, cu toate imperfectiunile si scaparile?desconsideram si uram.dispretuim.dar in schimb vrem sa fim iubiti si sa ni se recunoasca meritele. in orice situatie vrem sa iesim in avantaj. la urma urmei, ce importanta au,atat de fragile si impalpabile, sentimentele unui om?