Azi se implineste un an de cand imi amintesc de tine. De cand nu te-am uitat, chiar daca te-am tradat de atatea ori. Chiar daca te-am scos de atatea ori brutal din proiectii mintale. Chiar daca mi-am potolit nevoia de tine in atatea alte brate iluzorii. Chiar daca te-ai indepartat fara posibilitate de intoarcere. Chiar daca te-am blestemat de atatea ori sa suferi macar putin, sa te doara macar putin, sa te vad capituland sub ochii mei.Sa implori mila. Sa iti dai raspunsuri absurde la intrebari, cand nu e nimeni dispus sa ti le ofere. Sa iesi din anestezie si sa incepi sa simti, macar putin, ce am simtit ..
Sfarsit de toamna:
ne nastem.
Furtuni de frunze
Ineaca valuri de ploi
Colorit de griuri,
Nuante monotone:
amintiri cu tine.
Perfectiunea negata
punctului oarecare de reper
al unui sine
ajuns la saturatie.
Sfarsit de identitate:
cercuri concentrice,
timp scurs nemilos
revarsat
asupra inceputului incert.
Sfarsit de toamna.
Printre suflete putrezite in ploaie,
Ecou de pasi consumati,
In alta toamna sfarsita.
Iluzii ca m-astepti
Dupa sfarsit,
Dincolo de toamna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu