Cu ce sa umplu dorul care se materializeaza atat de tragic incat imi sufoca fiecare celula, care taie orbeste in stanga si in dreapta? cu ce sa te inlocuiesc, daca nu am nimic suficient de bun incat sa te acopere perfect, sa nu-ti vad imaginea in fiecare colt ce se intrezareste din alta viata, din alta poveste...
nu e nicio teorie complicata. nu e filozofie in dorul meu de tine. e o nevoie de baza.aproape instinctiva. omul superior poate sa de detaseze si sa o ia de la capat. fara obsesii si repercursiuni. cu inima intacta. eu am ramas blocata, intr-o proiectie cu tine.fara tine.