sunt atatea momente cand imi doresc sa fie cineva aici sa imi spuna ca va fi bine.chiar daca stiu ca nu va fi.ca lucrurile merg din ce in ce mai bine.chiar daca sunt pe marginea prapastiei si sunt constienta. ca sunt o persoana valoroasa.chiar daca de atatea ori ma desconsider si ma urasc. cateodata vreau doar o imbratisare, vreau caldura, vreau siguranta. si simt ca lucrurile pe care mi le ofera realitatea, lucrurile concrete, isi pierd valoarea in fata unui gest abia schitat de afectiune.
cateodata, simt pregnant singuratatea. si ma arunc in niste brate deschise, dar golul e si mai adanc...
intr-un tarziu,prea tarziu,va fi bine...va fi salciu si caldut.pana atunci cuibareste-te in clipa.
RăspundețiȘtergereva fi bine pentru ca trebuie sa fie si bine...pentru ca regulile universului actioneaza astfel...si orice ti se pare pierdut, nu va fi nicicand pierdut, ci doar transformat: in experienta, amaraciune, amintiri dulci...
RăspundețiȘtergeresi da, desi un sfetnic mai bun decat singuratatea nu exista, de multe ori avem impresia iluzorie ca putem umple goluri gasindu-ne in companii mai mult sau mai putin potrivite...parerea mea e ca toate sunt necesare...cu cat mai multe cazaturi, cu atat mai bine, pt ca inveti si ca te poti ridica la fel de bine cum te-ai mai ridicat si inainte...
sa fii iubita, draga mea!
iti transmit un calduros hug cibernetic!!! >:D<
multumesc pentru cuvintele frumoase..ai reusit sa ma emotionezi:) toate crizele astea si "solutiile disperate" ne ajuta sa ne dam seama ce vrem cu adevarat si sa ne apreciem mai mult pe noi insine...ca abia apoi sa fim apreciati si de altii.cel putin eu asta incerc sa imi insusesc din toate experientele pozitive si negative prin care trec:) si apropo de trairile similare ale oamenilor, poate ca partea pozitiva a lor este ca in felul asta ne putem sustine si incuraja "been there, done that" :P...si sa avem si credibilitate. mersi inca o data:) te pup
RăspundețiȘtergere