nu o sa plang. nu o sa lupt. o sa capitulez, inainte ca unul din noi sa ridice vreo arma. nu o sa fie nici macar Razboiul rece. caci eu nu neg nimic din ce am fost candva. crezi c-as putea?
nu o sa-ti fac reprosuri. nu o sa improsc cu noroi amintirea ta. nu o sa te ingrop in mintea mea. viu, o sa te pastrez mereu. iubind fiecare parte din mine ce poarta astazi , ca din intamplare-amprenta ta.
voi contempla-n tacere fiece simtamant ce l-ai infiripat in mine. n-o sa-ti reneg, ravasitoare, rasuflarea. n-o sa-ti refuz dreptul de autor asupra simfoniei surde din inima mea. caci surda este. nascuta din nimic, iar nicidecum din note-armonii fredonate de noi. ca o floare de cactus, in austeritate. proscrisa, perfectiunea.
nu o sa uit. caci mi-ai brazdat santuri adanci pe suflet. cum briza brazda de valuri intinderea marii. cum este marea, vesnic agitata, asa-i acum sufletu-mi, mare, involburata de-amintirea ta.
nu o sa simt ca te port ca pe o povara. nu o sa ma opresc pe drum, rapusa de greutatea ta. nu o sa-ti port iubirea dureros. nu o sa ma jenezi. o sa fii ca o umbra, insotindu-mi calea.cea mai graitoare tacere. cel mai prezent trecut. absurdul, cel mai relevant.asa, n-o sa te pierd nicicand.
sa-mi fie dor... cum ar putea sa-mi fie?
Dragul meu, mie dor n-o sa-mi fie ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu