Placerea ca o ploaie de vara

Cum e placerea ca o ploaie de vara?
Placerea ca o ploaie de vara nu e ca in verile in care ploua prea mult, de-ti storci sufletul baltind de atata mocirla.
Placerea ca o ploaie de vara e atunci cand iti e asa de cald, incat ai uitat cum e sa simti un strop de racoare. E atunci cand propriul tegument, deshidratat, te tine. Esti prizionier. E atunci cand iti esti asa incomod tu insuti, ca ai ajuns sa te ignori. Aproape ca te blamezi. Iti zici ca iti meriti soarta. Atunci vine ploaia si toti porii  iti tresalta sincron . Inspiri stropii cu disperarea unui suflet trezit din moarte de sete .
Placerea ca o ploaie de vara e atunci cand nu dureaza suficient cat sa te revigorezi pe deplin. E ploaia care te lasa cu un semn de intrebare. E ploaia care iti exclama discret la ureche. E ploaia care nu urla in gura mare si poate ca ar fi trecut neobservata pe langa tine daca nu ti-ar fi fost atat de sete.
Placerea ca o ploaie de vara e atunci cand, desi erai mereu insetat, tu credeai ca ti-e frig. E ploaia care stinge un foc mare langa care te uscai de o perioada prea lunga de timp, cu simturile anesteziate, nestiind ca nu suferi de frig si oricum, focul ala prea mare nu te-ar fi incalzit niciodata. Stia doar cum sa te transforme in scrum.
Placerea ca o ploaie de vara dureaza putin. Sunt nori razleti care nu stii de unde vin si incotro se indreapta. E ploaia aia de vara pe care soarele torid o usuca aproape instantaneu. Nici nu iti vine sa crezi ca a fost.
Mai mereu, din ploaia de vara ramane doar o senzatie.