plutesc fara scop
in marea de suflete muribunde.
nu e depresie. nu e frustrare. e inertie.
e o lumina.la capatul tuneului.
sau cine mai stie?
e departe capatul, la mii de ani lumina.
sau poate am trecut de mult de capatul tunelului. am abandonat lumina.
si mi-a ramas mult mult intuneric. e atat de bine. obisnuiam sa inchid ochii
cand oboseam sa te privesc. acum nu mai conteaza daca am ochii inchisi sau larg deschisi.
nu te mai vad oricum. ma odihnesc mereu. ce e dincolo de odihna?
astept starea de dupa somn.de dupa letargie. de dupa tine.
astept sa vad cine imi poate da doza de viata inapoi. doza care am jurat ca o sa o las la tine. sa mi-o administrezi cand iti amintesti.
dar e atat de bine...simt cum ma parasesc simturile. incet dar sigur. si nu e dureros. nu e tragic. nu duc dorul luminii zilei. ma sperie doar gandul ca trebuie sa mai traiesc din cand in cand, cand se imprastie norii si poarta pe conturul lor stelele. si luna.
dar cel mai ades e bine. si obscur. cu ochii tinta in tavan, inca te astept. ma enerveaza agitatia din jur, cand uit fractiuni sa te iubesc. abia atunci observ cat se misca de absurd indivizi fara nume, cu mainile intinse spre mine si cu gheare ascutite. e mult zgomot si palmele slabe, doar doua, ale mele, nu pot sa cuprinda si sa omoare atata nestatornicie. stiu ca atunci cand esti cu mine, e liniste. ma sedezi. ma faci a ta, cand ne cuprinde linistea si uitam sa traim. nu stiu cine pluteste in mintea ta, daca sunt eu, sau alte fantezii, din alta lume... dar ma faci sa uit ca viata asta e o alergare dupa interese. ma faci sa ma mint ca oamenii stiu sa iubeasca. ma faci sa imi doresc sa fur toata viata din toata lumea si sa o ascund intre noi, pentru ca doar noi stim sa traim cu adevarat.altii stiu doar sa urasca.

nu stiu de cand traiesc hranindu-ma cu fantezie. daca a trecut o vesnicie sau o clipa. am uitat cand am fost ultima data pierduta in tine. am uitat cand te-am cuprins ultima oara si cand ti-am mangaiat chipul preocupat. am uitat cand ti-am sfasiat buzele palide. parca fiecare sarut ar fii fost ultimul. pentru ca dupa fiecare sarut m-a incercat sentimentul ca te pierd. ca o sa te imprasti cand o sa ma invadeze lumina... imi amintesc doar imbratisarea ta perfecta. traiesc pentru caldura ce o emani. mi-e frica de ce o sa vina, pentru ca nu stiu daca o sa te mai am vreodata. mi-e frica sa traiesc fara tine restul vietii. e prea mult.
pe cine sa implor, iubirea mea, sa nu mi te ia definitiv?