luni, 28 februarie 2011

oricat de mult as uita,
ma tradeaza o farama de neuitare.
exista in inima mea,
bine ascunsa de straturi de praf
si sange inchegat
si rani cicatrizate
o picatura de vesnicie
un fragment de nepatruns
care te ascunde si te protejeaza
de degradare. de vointa mea.
o parte de suflet in care traiesti vesnic,

dincolo de toata ratiunea,care iti da drumul...
ramane senzatia ta, starea de tine, amintirea, conturul, clipa cuibarita,
pentru ca mai presus de uitare, umana
e Dumnezeiescul din iubire,
infinitul...

te-am pierdut.si o sa ii fie dor sufletului meu.pentru totdeauna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu