Sti, inca ma gandesc daca am dreptul sa fac greseli. Analizez, cu timpul impotriva. Si trece, trece nemilos...
Consum nopti de nesomn. Ca nu cumva sa imi scape vreun gand. Caci noaptea ma simt putin mai aproape de raspunsuri. Lumina ma afunda in uitare. Noaptea pot sa sufar. Cu intunericul, singurul martor. Blestem intunericul! am crezut ca este un martor mut. Dar noaptea tacerea mea prinde glas si urla nedumerire, pana la tine. M-a tradat.
Daca nu ar fii fost atatea nopti pline de amintiri, pline de tine, inecat in cele mai diverse forme de lacrimi, poate ca ai fii fost de mult, foarte mult timp uitat. as vrea sa te alung din noapte. sa fie doar a mea.
blestem omul din mine. omul care nu stie sa taca. omul ascuns, ce se dezlantuie in noapte.
am vrut doar sa te pastrez. am vrut sa descifrez, ca sa posed. am ramas singura, cu si mai multa noapte, cu si mai multe intrebari. si cu o realitate a ta pe care as fii preferat sa nu o stiu.