daca tacerea ce urla disperata in mine
e armonie pentru suflet obosit,
daca-o frantura din poveste
e singura poveste intreaga de care trebuie sa am parte,
lasa-mi-le mie pe toate.
daca speranta e cea mai mare nebunie
daca sirul de zile noi, rand dupa rand
ce se alinieaza dupa punctul terminus
e singurul blestem pe care trebuie sa-l sorb pana la fund
cu suflet frant, c-o jumatate amputata
singurul fragment din viata
condamnat la neintregire
lasa asa sa fie.
voi ingropa in necuvant vartejul de-ntrebari
o sa ma las in urma pe cale, sa vars ce-am mai pastrat din lacrimi
o sa semnez in mine resemnarea, cum as semna o sentinta de moarte.
si daca mai poti sa imi daruiesti ceva,
Cata pasiune ... Cat dor, cata durere ...
RăspundețiȘtergereRaman fara cuvinte, ma trec fiorii si-i mintesc de prima iubire, de 19 ani, de tot ce aveam pe lume, de lumea'ntreaga(pentru mine) de viata , de lumina, de ToT !
Si dupa durere, dupa pasiune si lacrimi (muuuulte) a venit linistea si o data cu ea, pacea si moartea si nepasarea si toate pe rand au trecut... impreuna cu anii, si iubirea a revenit inca o data, si Creatorul a avut ani la randul rabdare (cu mine) si mi-a daruit intelepciune sa vad ca in pasiune nu exista nimic altceva decat Egoism. Da !
Mi-o doream pentru mine, si am suferit am rabdat am stat plangand si imbufnat ca un copil rasfatat care nu-si primeste jucaria ce nu i se cuvine doar asa... ca e ziu lui sau ca a fost cuminte... dimpotriva, Creatorul a avut timp pentru mine si mi-a dat lumina si din nlou zic, lumina, da, ca sa pricep o data ca nu e corect, ca nu e bine ca nu depinde de mine ca lume nu e a mea ca nu eu sunt centrul universului, ca nu eu am creat totul sa-mi fie la indemana si la voia intamplarii...
Si dupa aceea, da, abia dupa aceea
El, Creatorul si-a aratat slava... Ce Mare E ! cata Glorie cat sacrificiu, cata sfintire... toate astea dupa aceea... abea dupa aceea le-am inteles... dupa ce-am stricat totul. Am crezut ca mi se cuvine totul si am daramat prin vointa mea toata lumea, am distrus mediul inconjurator si nu-mi pasa deoarece era (doar) pasiune... era pasiunea mea pentru ea... Au o numeam iubire dar facusem o pasiune din a iubi si am gresit, uitand cine e Creatorul si ca El e darnic, ca El daruieste si viata si dragostea - totul. El e TOTUL.
Acum dar, mi-au mai ramas (doar) acestea trei :
Credinta , Nadejdea si Dragostea , dar cea mai mare dintre ele e Dragostea ! Ea ma va duce in vesnicii !