unde se duc iubirile cand mor? exista un cimitir al iubirilor ce au fost condamnate la dezintegrare? sau poate un azil al iubirilor abandonate, cu personal calificat, sa le aline ratacirea, cand se desprind brutal de sufletele carora le-au devenit incomode?
unde se duc iubirile cand din caldura, din sublim se metamorfozeaza in gust amar? unde se duc ele, iubirile noastre, cand, sfarsiti, de-atata zbucium, abandonam lupta? exista glorie in moartea lor? suntem noi o farama de martir cand le lasam sa plece, pur si simplu?
oare nastem iubiri sub stigmatul mortii? sunt condamnate sa se nasca si sa moara, intr-un cerc inchis, intr-un joc obsesiv, monoton, repetitiv?
nu putem oare sa pastram iubirea?
Dragostea este hrana sufletului!
RăspundețiȘtergere