Apus

in amintirea mea, erai frumos. erai asa cum te stiam, cum te-am vazut intaia oara. cu ochii mici, fara culoare bine definita. cu zambet larg. cu multe ganduri de jur-imprejurul capului tau blond. erai frumos ca nimeni altul. pentru ca numai pe tine am reusit sa te pastrez in amintire. erai frumos, in felul tau de neinteles. ca o dilema de nedeslusit. ca o intrebare careia nu i-am aflat raspunsul niciodata.
erai frumos, ca o iubire. ca o lupta, in care am capitulat de fiecare data. ca o victorie esuata. ca un esec glorios. ca o dorinta refulata. ca o atingere ireproductibila. ca un gand repetat obsesiv, masinal. ca un laitmotiv existential. ca evocarea unei senzatii de bine, cand aproape uitam cum se simte.
ai trait mult in amintirea mea. caci te-am resuscitat de fiecare data, cu incapatanare. te-am tinut in suflet, ca pe un scop pe care refuzam sa il pierd. poate ca l-am pierdut. sau, printre straturile de praf asternute peste suflet, de timp, de departare, de renuntare, de pseudo-sentimente, nu mai esti de gasit. dar, in amintire, inca esti frumos...