Tin ochii deschisi, larg deschisi, dar nu pot sa cred. Cum lucrurile au devenit dintr-o data simple. Cum toate framantarile au incetat, subit. Cum plutesc, deasupra a tot ce m-a nelinistit pana acum. Fara sensuri ascunse, fara crize existentiale. Ai aparut, sa imi linistesti nestatornicia. Nu stiu de ce oamenii se complica atat de mult, cand sensul e atat de simplu. E iubire. Atat.
De ce lumea ascunde iubirea? S-a intamplat sa inteleg intr-o secunda. Am daramat toate filozofiile si m-am gasit descoperita, fara instincte de conservare, fara masti de protectie, complet vulnerabila, si fericita. Am descoperit, ca o revelatie, ca am voie sa iubesc si ca am voie sa vorbesc despre asta. Nimeni pana acum nu m-a lasat. Aveam doar o fiinta prea plina. Credeam ca daca iubesc sunt slaba. Credeam ca nu merit sa fiu iubita. Acum nu mai cred nimic. Doar astept si nu ma indoiesc.