continui sa lupt pentru cauze pierdute. de cand au inceput sa conteze deciziile mele, am luptat mereu pentru un ideal utopic.
am iubit, iubesc in gol, de una singura.si sper. sper ca din nimic o sa apara brusc ceva coplesitor. sper ca o sa sune telefonul, chiar daca nu a mai sunat de vesnicii. sper ca o sa ma intersectez cu tine intr-o zi, chiar daca lipseste orice argument logic care sa-mi justifice ipoteza. speranta asta, desarta, e vecina cu nebunia.
pe mine nu ma mentine vie speranta. pe mine ma consuma. incet si sigur. pana cand, din mine, o sa ramana doar praful unui suflet. si peste gramada de praf, mare, victorioasa, in loc de piatra funerara, speranta.
speranta e blestemul meu.
si totusi sper.