am o dorinta in suflet, imensa, sa iti zic ceva, sa ma asculti, sa imi raspunzi, sa te contemplez, sa tac cu tine... am nevoie de imbratisarea ta, rece sau calda, oricum ar fii...pentru ca as putea sa ii ignor semnificatia, daca ai fii aici, macar putin, macar fractiuni...sa uit putin ca trebuie sa te uit, ca nu am voie sa te pastrez, nici macar in suflet, pentru ca locul tau trebuie sa ramana liber, sa se cuibareasca o dragoste noua, candva... dar nu vreau sa iti dau drumul, nu vreau sa ma eliberez, m-am agatat cu toata puterea de tine... simt ca daca parasesc iubirea ta, daca o alung din mine, o sa raman complet singura. pentru ca nu mai am resurse interioare sa iubesc pe altcineva si refuz, resping...
as vrea sa pot sa iti zic ce simt, sa nu ma mai sufoce, chiar daca ti-am mai zis de atatea ori... as vrea sa ma mint ca iti pasa de framantarile mele, sa cred ca daca nu ar exista atatea circumstante, am fii impreuna...