Nu te intreb de ce, pentru ca mi-e frica de raspuns. Simt doar anxietate, ma simt mica, si tremur... imi reneg expresia disperata, oglindita, la intamplare, in vitrine, oglinzi, parbrize de masini, intr-o succesiune obsedanta... Ma intreb cum am ajuns in invalmaseala asta si cu ce scop...
Nu am resentimente sau regrete. Sunt doar dezolata. Sunt o dependenta dupa o supra-doza. Cand s-a sfarsit euforia. Stoarsa de suflarea de viata. Ma sufoc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu