Ruine

si m-am dezbracat
rand pe rand
de toate instinctele
de conservare.
am smuls aparentele
mincinoase
falsele inceputuri
indiferenta prost disimulata
mi-am curatat ranile
si m-am spalat de sete de razbunare.
mi-am luat sufletul patat
l-am purificat,
caci uitase sa iubeasca inocent,
curat.
mi-am dezlegat trecutul de prezent
sa am avant sa zbor
spre alte orizonturi.

mi-am facut vesmintele, mastile
obsesiile
un morman de ruine...

Suflet ratacitor asternut peste existenta. Pauza. Vis euforic. Plenitudine, zbor, inaltare. Trup- drama, purtat de un suflet.Suflet infiorat, zvacnind din crestet pana in talpi. Iubire dispersata intre frunte si unghia degetului mare de la picior.
Dati-mi o haina. Sau un suflet cald. Am un trup-nimic tarandu-se peste clipe dilatate absurd. Si mi-e frig.

Pierduta intr-un intuneric de noiembrie
cuibarita in doua brate-eternitati
intr-un zambet tridimensional,
abscons de obscuritate tomnatica;
neant intr-un strop coroziv;
intr-un tablou disproportionat,
o silueta imortalizeaza un sarut inghetat
anulat intre doua perechi de buze;
iluzie introspectiva,
traverseaza iubirea consumata sub un felinar stins
intr-un gand.




Fa-ma tarana
sa numar clipele care plang
gandurile mocirla care
se afunda in pasi
vietile camuflate
apasand pe mine.

Fa-ma etalon pentru degradare
sa cantaresc corespondentele
dintre un inceput si un final
dintre o ratacire si un orizont
dintre un cer si o realitate...

apoi fa-ma sfera
si da-mi drumul la vale.