mi-e dor de linistea din camera ta intunecoasa. ce daca mi se intampla sa nu simt nimic si sa stau doar pentru intunericul din jur. in camera ta era alta lume. pentru ca ma primeai fara sa am dreptul sa fiu acolo. negand toate principiile. o viata in afara vietii. mi se intampla sa te privesc, fara sa gasesc ceva atragator. minute in sir. exerciti o atractie bolnavicioasa asupra mea. incerc sa vorbesc despre tine, dar imi vine in cap numai tradare. te-am visat de mai multe ori in ultimele nopti. mi-ai ocupat mintea aproape continuu. desi nu am simtit demult atata scarba la gandul ca intunericul din camera ta nu e pentru mine, ci pentru cine stie cate altele. nu te-am intrebat, nu vreau sa stiu detalii. chipul tau schimonosit si ranjetul de pe chipul ei mi-au fost mai mult decat suficiente. acum as vrea sa scap.sa te alung pur si simplu din mine nu e suficient. simt pregnant ca pretul pe care il platesti e mult prea mic, sau nul. dar daca nu te mai raportez la principii, daca exclud sentimente umane, atunci orice actiune devine fireasca, acceptabila. pentru ca, nu-i asa "nu ti se poate refuza nimic din ceea ce e perfect, complet si drept pentru tine atunci cand esti tu insuti". nu ti se poate refuza nimic, daca tu vrei, si nu conteaza cate suflete calci in picioare. nu stiu de ce nu m-am obisnuit inca cu legea junglei. e bine ca acum stiu. si ca te iubesc, dar mi-e scarba. e bine ca nu mai vreau langa tine, pentru ca am putina demnitate. te dispretuiesc, in sfarsit. dar mi-e dor, pentru ca in niciun alt spatiu din lumea asta nu mi-a mai fost daruit atata intuneric, sa ma pierd.