trebuie sa platim pentru fericire?
exista pret? si daca da, e fericire cea pentru care am platit?
mai rau e ca de cele mai multe ori platim dupa ce se consuma. sa nu ramanem cu nicio senzatie. sau cu gol mai adanc. ca nu e echitabil. si de cele mai multe ori, o platim la supra-pret. viata poate sa iti ceara oricat pentru ceva ce ai avut si s-a epuizat. si sigur ca ai mai vrea. si sigur data viitoare vei fi dispus sa dai mai mult. si fericirea asta este un soi de drog.
ce e cert, e ca nimic nu-i gratis. oricat ai vrea sa mai primesti ceva cand ai ramas fara nimic. cand cu ce mai ai de dat din tine , viata nu-ti mai ofera mai nimic. ridica neputincioasa din umeri. cine te-a pus sa nu inveti sa-ti dozezi fericirea? cine te-a pus sa exploatezi fiecare frantura de divin din momentele mici? cine te-a pus sa incerci toata paleta de simtaminte? fericirea e acum prea scumpa pentru bugetul tau.
ahaha--- asa-i ! Exact asa-i ... daca vorbim de fericirea aceea naturala copilareasca :) sincera :)
RăspundețiȘtergereDaca e vorba de cea care naste dintr-o dragoste neconditionata, daca e acea fericire care nu e inteleasa pe moment (e nebuna de-a binelea) atunci e una fara sfarsit... e amara in gura, greu de inghitit dar satura si ramane pururea in tine... e bine digerata si se sadeste in toate extremele corpului tau... e vesnica precum si Datatorul ei E vesnic. Acea fericire provine din Dragostea Dumnezeiasca, e vorba de acea dragoste care nu se termina niciodata ! Cat dai mai mult din ea, realizezi ca inca mai ai si ca e durabila. WoW ce rara e ! Nedescoperita de noi, de oameni, dar simtita din plin, cand le epuizam pe toate celelalte... cand ajungem rascumparati, cand abandonam proiectele noastre de scurta durata, zadarnice... atunci intervine ea :) E dincolo de tot ce cuprinde Legea si capacitatea umana de a judeca ! E anormala. Copilareasca si profunda; sincera si nevinovata. E curata. Alba.
E Shalom - Pacea aceea care ne-o da Dumnezeu dar nu precum ne-o da lumea... e pacea pe care ne-a daruit-o El prin Fiul Sau, e Pacea Sa - o fericire neanteleasa cu mintea. Doar cel ce o practica/o traieste poate sa o inteleaga (aici e vorba de cunostinta nu de intelepciune) cand ajunge cineva sa o guste, sa o cunoasca, nu mai vrea altceva ci devine - exact cum ai scris - dependent de ea, e un drog, bun, binenteles. E ceea ce numesc "dependenta de Dumnezeu".
E EmanuEl .